Satisfăcut că am reuşit să bat cifrele date de producător, deşi probabil într-o zi de muncă în care Bucureştiul se transformă într-un mare joc de Domino mi-ar fi fost destul de greu să reuşesc acest lucru, am părăsit jungla urbană, pentru a vedea în extraurban ce medie o să reuşesc. Am pornit astfel pe A1 pentru a mă convinge dacă valoarea de 3,8 litri poate fi egalată.
Am folosit aceeaşi reţetă ca şi în oraş, accelerări progresive şi fără depăşiri, dar am avut de pare mea un mare atu, sistemul cruise control cu care modelul de test, în versiunea Enjoy, a fos echipat. Deci treapta 5, 2000 şi un pic de rotaţii, în jur de 100 km/h şi multă plictiseală. Într-adevăr este foarte monoton să mergi în linie dreaptă şi să priveşti cum alţii trec pe lîngă tine, noroc cu sistemul audio cu MP3 şi colecţia personală de CD-uri. De asemenea, mă bucur că monotonia nu a fost dublată de dureri de spate, mulţumită scaunelor comode cu care Corsa vine.
Practic prea multe nu sunt de spus aic,i oricine capabil să menţină maşina în linie dreaptă putînd să facă acest test. Verdictul a fost unul la care mă aşteptam, pe tot parcursul rulajului pe autostradă consumul instantaneu scăzând rar sub 3,5 litri, deci valoarea afişată la ajungerea în Piteşti a fost de 3,9 litri la 100 km parcurşi. Sincer pariam pe o valoare mai mică, dar dacă ne gândim că am făcut un itinerariu de 120 km, cu 4,7 litri de motorină, adică am investit în motorină în jur de 18 lei, rezultă că drumul făcut a fost mai avantajos decât o călătorie cu trenul.
Ţinînd cont că am mers în oraş în jur de 110 km, iar în afara sa încă 120 km, media între consumul urban şi cel extraurban obţinută a fost de 4,6 litri. Această valoare este foarte apropiată de cea de 4,5 litri dată de constructor. Deci se poate atinge media dată de constructor şi valorile proclamate de fabricanţi nu sunt doar artificii de marketing. Veţi spune că am ales ruta cea mai uşoară şi un Bucureşti gol, adevărat dar cei care obţin valorile medii cu siguranţă nu se gândesc la traficul din Drumul Taberei dimineaţa şi au mai degrabă în vedere metropolele mai puţin congestionate.
La întoarcere, cu dovezile foto obţinute, nu am mai fost aşa de blând şi am evitat autostrada, alegând drumul vechi spre capitală, iar în Bucureşti nu am mai fost melcul între gheparzi în orele rămase până la predarea maşinii. Ce am obţinut m-a uimit foarte mult. Am reuşit un consum mediu de 5,3 litri la sută. Deci nici sfaturile şi nici eu nu am fost cauza principală, Opel Corsa ecoflex este chiar economică şi indiferent cărui regim o supui ea se dovedeşte cumpătată cu motorina, mai ales în oraş. Iar cea mai ieftină variantă, şi cea pe care trebuie să o alegeţi, dacă aveţi drept crez economia de combustibil, costă 12.000 de euro.
Întotdeauna m-am întrebat dacă cifrele de consum date de constructori pot fi egalate în lumea reală. Din experienţa proprie cu maşinile de test, până acum nu prea am reuşit să mă apropi – a se citi am fost chiar departe – de valorile pretinse de producători pe ale lor modele. Este adevărat, ultima grijă într-un test este legată de economia de combustibil…
Prin urmare am zis că trebuie să o încer şi pe asta, să văd cât de mare poate fi un consum mic. Astfel m-am documentat asupra tehnicilor de condus economic şi am ales un model care se laudă cu faptul că nu este gurmand, Opel Corsa ecoflex. În spatele denumiri, compusă din eco şi flex, se află de fapt motorizare Diesel de 1.3 litri ce dezvoltă 75 de CP, rapoarte mai lungi ale cutiei, o gardă mai mică la sol, pneuri cu rezistenţă redusă la înaintare şi 45 de kilograme în minus. Deci toate premizele pentru un condus economic erau îndeplinite.
Trebuie să precizez că datorită testului făcut în weekend am fost privat de traficul infernal, dar pe de altă parte temperatura scăzută şi modelul destul de "virgin" în ale rodajului (doar 800 de km făcuţi până să încapă pe mână mea) au echilibrat balanţa şi ce am câştigat, fiind ferit de ambuteiaje repetate, am pierdut datorită condiţiilor speciale.
Aşa că am pornit la drum. Prima probă oraşul. Înainte de a demara am respectat sfatul pe numărul unu, şi anume acordarea unui răgaz de 30 de secunde pentru încălzire şi rularea lină pe primii kilometri parcurşi pentru a ajunge la temperatura optimă. Iniţial am zis că o să îndur cu stoicism frigul de afară de dragul ştiinţei şi o să limitez la minim folosirea încălzirii, dar repede am cedat şi m-a dezmorţit datorită volanului şi scaunelor încălzite cu care modelul de test era dotat.
Următorul sfat şi cel mai important este adoptarea unui stil de condus foarte economic şi preventiv, cu accelerări line şi schimbări în jurul a 2.000 de rpm. Este destul de greu, chiar şi în weekend să mergi aşa, pentru că grăbiţii parteneri de trafic te vor "felicita" pentru tentativa ta ecologistă doar cu claxoane şi vorbe de bine şi uneori chiar trebuie să o calci. Astfel am realizat că în Bucureşti totul este o mare lepşă şi "cine e ultimul e un ou stricat", toată lumea se grăbeşte…şi dacă vei merge la limita legală de 50 km/h ai toate şansele să fii depăşit vitejeşte
De asemenea, un factor crucial este anticiparea traficului pentru evitarea decelerărilor bruşte şi mai ales a staţionărilor. Opririle şi repunerile în mişcare dese consumă mai mult decât ne-am imagina. Apropo de asta este recomandat, cu excepţia situaţilor din trafic, ca menţinerea la relanti a motorului să nu se efectueze pe o perioadă mai mare de 10 secunde.
Mergând astfel ca la carte , sau bătrîneşte cum ar spune cei care m-au văzut frânând de la 100 metri până la semafor în încercarea de a evita o oprire care m-ar fi costat combustibil am reuşit să scot un consum urban de 5,5 litri la sută (vezi imaginea din stânga) , mai mic decât cel de 5,7 litri dat de Opel pentru acest model.