Opel Agila – prima noapte împreună
Deci nu prea este genul de model care să se lase uşor strunit de o reprezentantă a sexului frumos novice şi preocupată mai mult de pudratul nasului în retrovizoare şi în niciun caz unul în care să te sui la volan pe tocuri – datorită ambreiajului destul de tare şi brutal în cuplări. Agila nu dispune de vreun mod de asistare a direcţiei în oraş, ceea ce este un lucru bun în opinia mea, pentru că este bine setată şi reuşeşte să te ţină în priză, fără a te încurca la manevrele din scurt.
Vizibilitatea la volan este exemplară, suprafaţa vitrată fiind generoasă, oglinzile mari, iar proporţiile caroseriei pot fi uşor anticipate, Agila având console scurte şi o dezvoltare pe verticală. Deci nu ar trebui să întâmpinaţi probleme la volanul ei chiar şi la realizarea manevrelor dificile de parcare. Ampatamentul scurt şi caroseria înălţată au însă şi un dezavantaj,
Cu Opel Agila am descoperit că Bucureştiul este un oraş foarte plăcut pentru condus…noaptea. Am reuşit astfel să străbat capitala de la un capăt la altul în doar 37 de minute, în misiunea mea de a îi livra la aeroport pe colegii care aveau de prins avionul spre Salonul Auto de la Paris. Colegii care au plecat spre Hexagon nu au avut prea multe bagaje, deci vom dezbate problema spaţiului într-un episod viitor, dar Eugen la cei aproape 1.90 m ai săi, nu s-a plâns de spaţiu pe bancheta din spate.