Opel Agila – povestea continuă
Voi vorbi în schimb de cât de bine se află în comuniune cu peisajul urban. Mi s-a pus întrebarea cum e să ma aflu la volanul unei căşti de motociclist, întra-devăr are o formă atipică şi poate uşor hilară pentru cei care au rămas cu un fix numit berlină. Dar cine râde la urmă va râde mai bine, mai ales când te regăseşti pe stradă şi ultimul loc de parcare în faţa clădirii de birouri pare minuscul. Cei 3,74 metri ai săi sunt uşor de parcat, mai ales lateral -spaima şoferiţelor – datorită vizibilităţii excelente şi a dispunerii roţilor cât mai aproape de colţuri. De asemenea Agila este foarte uşor de manevrat, diametrul de bracare pentru Opel Agila este de 9,6 metri, în timp ce, să zicem pentru o berilnă este în jur de 10,5 m. Deci mult mai puţin spaţiu şi mai puţine mişcări necesare pentru a face o întoarcere într-un spaţiu strâmt.
Să vorbim despre consum. Cred că o să reuşesc să ma fâţâi o săptămână întreagă cu plinul înregistrat la ridicare. Consumul mediu în cei mai bine de 150 de kilometri petrecuţi numai pe străzile Bucureştiului este de 7,6 litri, în condiţţiile în care nu am menajat-o întotdeauna şi am vrut să îi testez zvâcnirile în trafic.
Avem astfel, 3 motive pentru care Agila se potriveşte perfect în mediul urban, iar restul sunt subiectivităţi. Şi am mai constatat că atrage priviri şi inevtiabil întrebarea:"Cât costă jucăria?"10.400 de euro. "Şi vine echipată aşa?. Da, doar jantele sunt puse ca opţional pe maşina noastră de test.