Remarcam mai devreme că L200 se poate transforma foarte repede din maşină de life-style în cărăuş foarte capabil. La fel este şi cu trecerea de pe drumurile forestiere pe şosea: în câţiva metri, după ce ai decuplat tracţiunea integrală, Mitsubishi L200 devine o maşină surprinzător de dinamică. Normal, motorul diesel de 2,5 litri este departe de a fi sportiv, cei 136 CP fiind doar suficienţi, iar cuplul de 314 Nm este de mai mult ajutor în teren accidentat decât pe şosea.
Dar, în ciuda criticilor obiective, L200 este mult mai adaptat pentru şosea decât alte pick-up-uri concurente. În primul rând, profilarea caroseriei îi conferă un minim avantaj aerodinamic – anihilat, la viteze mari, de benă şi de dimensiunea oglinzilor exterioare.
Zgomotul la vânt este cam la aceleaşi cote cu zgomotul motorului, ambianţa interioară devenind deranjantă cam de la 140 km/h în sus. Hmm… sincer, L200 ar trebui să se mişte mai greoi, pentru că altfel ajungi să te crezi la volanul unui Lancer EVO. Bine, exagerez, dar acest pick-up chiar face o figură bună pe şosea faţă de aşteptările iniţiale. Nu-i aşa, domnilor "piloţi" din BMW-uri şi Passat-uri?
Chiar şi confortul suspensiilor poate fi considerat bun, chiar dacă soluţia arcurilor foi pe spate se dovedeşte inconfortabilă pentru cei de pe banchetă la trecerea peste denivelări. Compromisul realizat de ingineri cred că este foarte bun, având în vedere că L200 este capabil să transporte fără probleme chiar şi peste o tonă sarcină utilă.
Tot ei se laudă cu cea mai mică rază de bracaj din categorie: 5,9 metri. Mă rog, în realitate nu ai această impresie, însă precizia direcţiei este foarte bună, indiferent că eşti pe asfalt sau pe drumuri pietruite. Lucru la care contribuie şi configuraţia cu două triunghiuri suprapuse a suspensiei faţă.
Atunci când eşti în 4×4 este sesizabilă rezistenţa transmisiei la bracarea aproape totală, dar sentimentul de control şi siguranţpă nu se pierde nici un moment.
Frânele au o comportare doar medie, fadingul fiind mai mult decât sesizabil în utilizare intensă – pe spate L200 are tamburi, iar configuraţia cu benă înseamă că, la frânările bruşte, atunci când bena este goală, puntea spate să fie descărcată foarte mult. În mod normal, ar putea interveni dezechilibrarea maşinii, însă ABS-ul intervine prompt şi nu am avut niciodată probleme.
Ar fi fost interesant dacă L200 ar fi avut şi un sistem de control al vitezei la coborâre, dar asta ar fi însemnat prea multă electronică. Coborârea unor pante abrupte în treapta întâi nu se face prea încet, chiar dacă motorul suportă turaţii foarte joase, de aproape 500 rpm, aşa încât trebuie apelat şi la frâne.
Pe de altă parte, uneori se simte nevoia unui sistem antipatinaj la demarare – L200 pleacă foarte bine de la semafor… Nu chiar în trombă, dar cu puţină neatenţie şi avânt prea mare pe pedala de acceleraţie, scârţul este inevitabil.