Mitsubishi L200 poate fi considerat, fprp dubii, o maşină de familie. În primul rând, aspectul este prietenos, după cum am mai spus-o. Are un design care le place şi tipelor, ceea ce era de neconceput până acum pentru un pick-up.
Bineînţeles, pretenţioasele vor scoate în evidenţă că roţile par prea mici pentru cât de generos dimensionate sunt pasajele. Sau că farurile sunt cam mici pentru cât de mare este maşina. Sau că bena nu continuă armonios caroseria. Sau că trebuie neapărat spălată, cum să apari cu noroi pe ea în faţă la cinema?! Şi… cam atât.
Cine intră în interior, mai întâi va critica înălţimea la care trebuie urcat – iar, dacă maşina taman a trecut prin noroaie, sunt 90% şanse să îţi murdăreşti pantalonii.
Dar, după ce închizi uşa, senzaţia de maşină de teren aproape că dispare. Deoarece Mitsubishi L200 are un interior potrivit mai degrabă pentru o belină precum Lancer. Echiparea intermediară Invite (care necesită 23.000 euro, fără TVA) îţi oferă multe dotări de confort, dintre care merită remarcate aerul condiţionat automat, toate geamurile electrice automate sau computerul de bord cu ecran central.
De fapt, L200 are un interior la fel de agreabil ca al SUV-ului de succes Mitsubishi Outlander. Iar în spate oferă loc mai mult decât suficient pentru două persoane, cu mici limitări în ce priveşte spaţiul la cap pentru cei mai înalţi de 1,8 metri.
Trei persoane vor sta cam înghesuite la drum lung, deci L200 este recomandabil doar pentru 4 persoane, care vor beneficia de un confort de neconceput într-un pick-up acum câţiva ani. Revenind la situaţia locurilor din faţă, mai trebuie remarcate spaţiile de depozitare generoase, precum şi confortul scaunelor.
Ei, bine, mămicile au cuvântul: unde este portbagajul? Păi… asta este "găselniţa" unui pick-up – bena ţine loc de portbagaj. Un mare dezavantaj când ai bagaje multe, pentru că trebuie să le ţii la vedere. Ca şi cum ai ţine geamantanele pe locurile din spate ale unui cabrio decapotat şi stai să te întrebi în câte minute dispar atunci când parchezi maşina în locuri mai ferite.
Bun, mămicilor le-am putea închide gura cu hard-top-ul opţional, cu o formă rotunjită, în ton cu designul maşinii. Dar şi atunci ar apărea fandoseli, că nu mai ajung la bagajele din fund, că marginea de încărcare e prea sus, că…
Adevărul este că vorbim de un pick-up, ceea ce, pentru bărbaţii cu capul pe umeri, înseamnă că portbagajul devine o benă foarte generoasă (lungime de 1,325 metri), în care poţi încărca până la o tonă de materiale, bagaje sau alte chestii.
Maşina se poate transforma instantaneu din mijloc de relaxare în natură în cărăuş foarte încăpător – lucru probat în diverse ocazii, fie că le-am dat o mână de ajutor organizatorilor etapelor de offroad, fie că am participat cu maşina la diverse acţiuni umanitare.
O mică particularitate a lui L200 pe care mai vreau să o menţionez este geamul spate, acţionabil electric, care, pe lângă accesul celor din spate la te miri ce din benă, contribuie şi la un fel de aerisire forţată a interiorului (care, la viteze mari, duce la turbulenţe pronunţate).
Însă Mitsubishi L200 are ingrediente mult mai importante decât acest geam.