Ideile geniale se ţin în monovolume mici: Meriva

Modelul de test era echipat cu motorizarea pe benzină de top: un turbo de 1,4 litri şi 140 CP, care, la prima vedere, pare nepotrivit pentru o maşină dedicată familiei. Dar am descoperit pe parcurs că Meriva cu motor turbo pe benzină îşi are sensul.

Turbo de 1,4 litri şi 140 CP. Dar nu turbodiesel, ci turbo pe benzină. Pare nepotrivit pentru Meriva? Greşiţi!

În primul rând, motorul trage foarte bine, iar de la volan nu simţi sentimentul că maşina ar fi submotorizată în niciun moment. E adevărat, fiind vorba de o maşină familistă şi cum sunt proaspăt însurat, Meriva ar fi trebuit să-mi inducă de la început sentimentul că nu am de ce să mă grăbesc. Dar, fiind vorba de un turbo…

În regim urban, motorul se comportă excelent, ba chiar sunt destule situaţii în care e prea sprinten faţă de ce ai vrea de la maşină. Prin urmare, salut introducerea butonului ”ECO” pe versiunea facelift, la apăsarea căruia puterea va fi mai mică, deci îţi va tăia avântul, dar va contribui la obţinerea unui consum mai redus.

Pe autostradă, Meriva nu plăteşte tribut decât formei mai voluminoase, care înseamnă zgomote aerodinamice mai accentuate decât în cazul unei compacte obişnuite, dar la cote acceptabile din punct de vedere al disconfortului auditiv. Din nou, în cazul reprizelor, chiar şi la viteze de ordinul a 100-120 km/h, motorul turbo face faţă cu brio, iar cei 140 CP mi s-au părut arhisuficienţi pentru un voiaj liniştit, dar rapid.

Meriva 1.4 Turbo e bună şi în oraş, şi pe autrostradă, dar e curios de dinamică şi pe drumurile normale

Pe şoselele noastre, Meriva dotată cu micul turbo de 1,4 litri nu mi s-a părut fără suflu nici măcar în porţiunile cu rampe accentuate. Propulsorul este avantajat de cuplul maxim de 200 Nm, obţinut de la circa 2.000 rpm, aşa încât cele aproape 1.500 de kilograme ale maşinii sunt mişcate rezonabil, chiar şi în regim mai sportiv.

Iar Meriva 1.4 Turbo nu e defel o familistă lentă dacă ţii cu tot dinadinsul să abordezi tare virajele de pe Dealul Negru sau de pe Feleac. Singurul inconvenient pe care l-a remarcat micul Schumi din cerebelul meu ţine de timoneria cutiei de viteze, care nu agreează schimbările din scurt, deoarece are curse mai lungi.

În mod interesant, însă, deşi suspensia e mai suplă, iar maşina mai înaltă, ruliul nu e aşa de accentuat cum mă aşteptam, iar maşina stă pe traiectorie lăudabil, doar când devii prea agresiv ESP-ul intervenind prompt şi stabilizând maşina în siguranţă.

Marele avantaj al micului turbo: îi conferă fără probleme lui Meriva statutul de maşină familistă rapidă

Direcţia e corectă, cu un feedback modic, dar punând accentul pe confort şi relaxare, precizia nefiind criticabilă nici măcar în manevrele de frânare bruscă de la viteză mare – un maidanez de autostradă m-a făcut să realizez că Meriva stă foarte bine pe traiectorie chiar şi dacă frânezi de urgenţă la 130 km/h…

Practic, deşi logica îmi spune că la un drum de genul Bucureşti – Cluj Napoca, cu diverse tipuri de drumuri, s-ar preta mai bine un diesel, micul 1.4 Turbo mi-a demonstrat că e o alegere foarte bună în principal pentru tăticii (sau mămicile) cărora le place un stil mai alert de condus.

Despre consum şi preţuri VORBIM PE ULTIMA PAGINĂ

Pagini: 1 2 3