Cum să cumperi un Mercedes-Benz B-Class – manual sau automat?

Ideea acestei transmisii a fost să egaleze prestaţiile cutiei manuale în ceea ce priveşte consumul şi dinamica, dar ea face mult mai mult decât atât. Ea transformă complet experienţa şoferului de la volanul noului B, o face mai confortabilă, mai plăcută, mai rafinată, mai sigură şi, nu în ultimul rând, la o apăsare de buton, mai sportivă. Am susţinut mereu faptul că şoferul trebuie să ţină în permanenţă două mâini pe volan pentru un control absolut şi doar o transmisie automată poate să permită acest lucru.

La fel de important este confortul, iar în aglomeraţie şi chiar la drumurile lungi, scutirea de la schimbatul treptelor este la fel de valoroasă ca un somn odihnitor înainte de drumul propriu-zis. Nu încerc să insinuez că 7G-DCT te face să adormi, deşi are toate calităţile să reuşească asta. Treptele sunt schimbate foarte lin şi rapid. Dacă nu ai fi atent la rapiditatea acului turometrului care indică astfel trecerea într-o treaptă superioară, ai spune că te afli într-o maşină cu transmisie cu variaţie continuă, CVT. Asta este o laudă pentru orice cutie care nu este CVT, dar se poate transforma într-o insultă dacă vorbim de partea dinamică. Nu este cazul lui 7G-DCT, care, spre deosebire de restul transmisiilor automate Mercedes-Benz, răspunde foarte prompt şi în modul sport, dar mai ales în modul manual. Nu există termen de comparaţie între o rulare rapidă în B 180 CDI cu DCT şi unul cu cutia standard. Padelele funcţionează perfect şi, chiar dacă motorul are doar 109 CP, transmisia îl face să se simtă undeva pe la 150 CP. Cutia este atât de reuşită, încât ai putea jura că pilotezi ceva mai mult decât un Mercedes-Benz. Banii pe care îi cere în plus această transmisie sunt justificaţi 100% de felul foarte plăcut în care te simţi conducând chiar şi cel mai mic motor diesel al noului B.

Chiar dacă este şi ea nouă, cutia manuală cu şase trepte nu are cum să egaleze toate senzaţiile minunate trăite alături de 7G-DCT. Diferenţele percepute de şofer sunt imense, chiar dacă pe hârtie cele două cutii ajung la un numitor comun în ceea ce priveşte performanţele şi consumul. La obiect discutând, viteza maximă este aceiaşi, 190 km/h, iar de la 0 la 100 km/h câştigă DCT cu 0,2 secunde. Punctul sensibil, consumul, este la egalitate. Cutia manuală consumă cu 0,1 litri mai mult în oraş, dar cu aceeaşi valoare mai puţin în afara lui, astfel că pentru amândouă cutiile consumul mediu este de 4,4 litri pentru 100 km parcurşi. Eu am reuşit cu amândouă o medie de 4,8 litri, deci proporţiile se păstrează.

]

Noua cutie manuală cu şase trepte a fost dezvoltată alături de transmisia DCT şi împarte numeroase componente cu aceasta. Ambele cutii sunt construite în aceeaşi uzină Mercedes-Benz, la Hedelfingen. Şi cutia manuală este deosebit de compactă, ea are o lungime de 34,5 centimetri şi o greutate de 46 de kilograme (fără ulei). Optimizată pentru sistemul start/stop, noua cutie manuală cu şase trepte oferă o funcţie care ajută şoferul la plecarea de pe loc. În momentul ridicării piciorului de pe ambreiaj, motorul este turat uşor pentru a nu se opri în cazul în care plecarea de pe loc este uşor ratată de către şofer. Până ce acesta accelerează suficient de mult, această funcţie poate fi decisvă pentru a nu te face de râs la semafor.

Pagini: 1 2 3