Chevrolet HHR episodul III

Ca puncte mai puţin forte aş trece amplasarea comenzilor. Comutatoarele pentru acţionarea geamurilor sunt amplasate ca la Logan – dar sunt lucrate mai aspectuos totuşi – şi în locul unde te-ai aştepta să fie, pe uşile din faţă, tronează butoanele de blocare/deblocare a portierelor.

Butonul pentru proiectoarele de ceaţă frontale este amplasat în mijlocul consolei centrale, iar cel pentru lampa posterioară cu acelaşi rol, undeva sub volan. De asemenea, ştergătorul din spate nu se activează de pe comutatorul care le animă pe cele din faţă, ci dintr-un buton de pe bord.

Marele minus al acestui model şi al modelelor americane este plasticul de pe bord. Care arată destul de "retro" şi pare un pic depăşit de vremuri. În schimb nu scârţie câtuşi de puţin şi calitatea asamblării este exemplară, la fel ca toate elementele de la bord care îţi inspiră soliditate.

Spaţiul pentru bagaje măsoară 430 de litri cu bancheta la locul ei şi de 4 ori mult mai mult cu ea perfect plat pliată. Să nu uităm că în SUA acest model are şi o versiune utilitară, deci bagajele pentru două persoane şi plăcile de snowboard sunt o nimica toată. Totusi acest model este cam sărac în spaţii de depozitare în habitclu, având puţine buzunare şi destul de înguste

Consumul este o altă bilă neagră…aparent. În cinci zile de mers, în mare parte, cu viteza unei morse pe uscat, am reuşit un consum mediu de 11,2 litri la 100 km/h. Veţi spune că este mult, dar cu siguranţă Valea Prahovei în prag de sărbătoare nu este un etalon concludent de luat în calcul şi mai ales nici acest model nu trebuie raportat la omologii diesel europeni pe benzină. Pentru că este cu totul altceva, este atât de american, încât după rigorile europene analiza sa pertinentă nu are nicio relevanţă.

Pur şi simplu îţi oferă senzaţii noi, te pune în centrul atenţiei şi arată bine, în acelaşi fel în care un revolver clasic Colt o face. Nu este cel mai practic şi cel mai eficient automobil, dar cu siguranţă are o personalitate puternică şi indiferent unde ai merge vei ieşi în evidenţă şi te vei simţi ca un gangster la un bal mascat.

Vacanţă pe Valea Prahovei, probabil locul cu cea mai mare densitate de români pe patru roţi din toată lumea, înseamnă ore întregi petrecute în trafic, nervi, combustibil ars şi un bun prilej de a mă simţi ca acasă în interiorul lui Chevrolet HHR. Prin urmare am avut destul timp pentru a analiza habitaclul tipic american. Am ajuns astfel la următoarele concluzii.

În primul rând acest model este confortabil şi chiar şi după mai mult de 5 ore petrecute în maşină nu te dai cu dureri de spate jos sau cu picioare amorţite. Scaunele mari şi moi, sau mai bine zis fotoliile, te fac să te simţi ca la clasa Business Exclusiv din trenurile express. De asemenea, pe această cale transmit Ministerul Transporturilor soluţia la drumurile proaste: daţi-ne un Chevrolet HHR şi nu vom mai simţi gropile.

În schimb statul în coloană între staţiuni rămâne o problemă existenţială pentru cei care preferă muntele şi sporturile de iarnă de pe Valea Prahovei. Dar şi aici există un lucru bun şi anume sistemul audio. După cum am menţionat anterior, sonorizarea Pioneer face toţi banii şi chiar poţi să o pui de o mică petrecere în mijlocul traficului paralizat.

Sau nu, pentru că toţi ochii vor fi aţintiţi asupra ta şi aici nu exagerez deloc. Din 100 de şoferi care avansau cu viteza melcului din sens opus, 99 au aruncat priviri admirative atipicului Chevrolet HHR. Şi acest lucru este valabil şi în parcare, acolo unde îndrăzneţii s-au imortalizat cu acest retro wagon.

Continuând lista plusurilor, iluminarea turcoaz este foarte elegantă şi chiar odihnitoare pe timp de noapte. Un alt aspect inedit este busola integrată în oglinda retrovizoare, foarte utilă atunci când reuşeşti să te rătăceşti în miez de noapte şi indicatoarele lipsesc.

Acest vehicul este unul foarte potrivit pentru mersul pe pârtie pentru că oferă destul loc oricât echipament ai avea, face faţă cu brio drumurilor alunecoase, chiar dacă nu are tracţiunea integrală şi modelul de faţă nici cauciucuri de iarnă. Şi cel mai important, după ce ai îngheţat tot, făcând cunoştinţă cu zăpada rece, te primeşte ca într-un cămin primitor şi gata încălzit având funcţia opţională de pornire a motorului din telecomandă.

Şi chiar dacă aceasta lipseşte scaunele încălzite şi ventilaţia eficientă te dezgheaţă mai ceva ca un pahar de vin fiert. De asemenea pe telecomandă există un buton roşu care acţionează farurile şi claxonul, eu l-am numit  "sistemul de găsire a proprietarilor pierduţi în parcare". Pare ciudat, dar este foarte util atunci când nu mai găseşti maşina.