Am avut parte de un traseu foarte variat în cei 1.500 de kilometri. De la trafic bucureştean, în general la orele recomandabil de evitat, până la autostradă, de la mers cu viteze exasperant de mici prin localităţi până la viraje demenţiale pe Dealul Negru sau pe Gutâi, de la asfalt ca-n vest până la gropane ca-n… cine ştie pe unde.
Ei bine, da, Mazda6 nu are probleme pe centura Clujului, căzută pradă alunecărilor de teren şi proiectării deficitare pe contracte babane
Şi peste toate acestea, stilul adoptat a fost în mare parte necruţător cu maşina, de multe ori peste limitele legale, dar nu depăşind bunul simţ, cu reprize în forjă pentru depăşiri rapide (dar nu periculoase!) şi privilegiind spiritul sportiv, nicidecum condusul economic.
Mă aşteptam, evident, să fiu departe de consumul mediu teoretic de 4,8 litri/100 km. Vorbind de un motor măricel, de 2,2 litri, asociat cu o cutie automată şi dând bice în stilul descris mai înainte, estimam o valoare de cel puţin ”şapte la sută”. Date fiind condiţiile de exploatare a maşinii, da, aş fi fost foarte mulţumit chiar şi cu mai mult de 7 litri/100 km.
Ia uite, şi eu care mă aşteptam ca, la stilul total neeconomic de mers, să fiu gratulat cu mai mult de şapte la sută
Însă maşina s-a încăpăţânat să îmi dea peste nas şi în acest domeniu, aşa încât m-a gratulat cu un nesperat 6,5 litri/100 km. Ştiu, cei mai mulţi veţi spune că rivalii, în special germani, ar sta mai bine, cu 6 litri/100 km sau poate chiar 5 litri/100 km (deşi aici deja intrăm pe teritoriul lui Pinocchio, dacă ne referim la berline medii diesel de peste 150 CP, având cutie automată şi fiind conduse sportiv pe şoselele de la noi).
Dar ştiţi ceva? Nu mă intresează. Pentru că raportul dintre consumul obţinut şi senzaţiile oferite de maşină este nemaipomenit. Feelingul pe care l-am avut în Mazda6 CD175 merită fiecare litru de motorină ars de orchestra SKYACTIV şi chiar mă bucur că japonezii nu au cedat tentaţiei de a face nişte concesii neplăcute prin reducerea capacităţii cilindrice de dragul avantajelor fiscale.
Dincoace de apa asta învolburată sunt ceilalţi: rivalii care ajung greu sau deloc la nivelul dinamicii lui Mazda6
E adevărat, nu sunt puţini cei care vor o berlină de clasă medie diesel care să ofere costuri mai mici din punct de vedere al impozitelor sau chiar şi al consumului. Dar, pe de altă parte, Mazda6 nu prea se adresează acestui gen de public pragmatic. Sau… poate greşesc?
VEZI AICI PREŢURILE ŞI DOTĂRILE PENTRU MAZDA6
Această variantă de motorizare CD175 AT (2.2 diesel, 175 CP, cutie automată) vine doar în echiparea de top Revolution şi e cea mai scumpă versiune Mazda6: 33.190 euro. Pentru un plus de feeling, aş alege cutia manuală, ceea ce înseamnă un preţ ceva mai mic: 29.890 euro.
Oups, o ”victimă” a noii Mazda6. Care credeţi că merită pe deplin 30.000 de euro? Răspunsul e simplu: maşina roşie!
Dar ce înseamnă, de fapt, aceste sume? În primul rând, o maşină frumoasă, care se detaşează de rivalii din clasa medie fără probleme – dar numai dacă e ”îmbrăcată” într-o culoare potrivită. Personal, nu apreciez culorile închise, care umbresc mult din efectul liniilor curbe. Din fericire, Mazda6 se remarcă, având o prestanţă clară datorită lungimii, dar şi a siluetei feline.
Apoi vorbim de un spaţiu interior foarte generos, în condiţiile în care cu ambianţa oarecum simplistă m-am obişnuit fără discuţie în acest periplu, încât la final nu prea mai aveam ce motive de reproş să găsesc ergonomiei pe alocuri perfectibilă. Şi asta deoarece, din punctul de vedere al celui de la volan, contează în primul rând poziţia de condus.
Din păcate, nu am poze prin care să vă arăt că Mazda6 diesel se conduce excelent. Dar o sugerează clar formele maşinii
Iar Mazda6 se conduce excelent. E greu de transformat în bani senzaţiile pe care le oferă maşina, comportamentul rutier foarte bun pentru clasa medie şi, mai ales, pentru o maşină cu tracţiune faţă, soundul extraordinar al motorului, agilitatea surprinzătoare a maşinii şi multe altele.
După care trebuie puse la socoteală dotările numeroase: în primul rând cele ţinând de siguranţă, nivelul Revolution venind cu o adevărată armată de sisteme electronice de asistenţă. Iar apoi cele de confort şi lux, maşina fiind pe gusturile multor pretenţioşi şi oferind standard destule lucruri care pe la alţii, chiar şi premium, sunt doar pe lista de opţiuni.
Precedenta generaţie Mazda6 mi-a plăcut mult, însă noua Mazda6 mi-a depăşit clar aşteptările
Ca pachet general, consider că această versiune de top Mazda6 îşi merită din plin banii, chiar dacă, la o privire superficială, alţii par să ofere ceva mai multe avantaje. Sincer, trebuie să fii în primul rând un pasionat al condusului şi al senzaţiilor sportive pentru ca să înţelegi cât de cât maşina. După care restul avantajelor ţinând de spaţiu, dotări şi look vin ca un bonus.
În final, rămân cu o adâncă melancolie şi, evident, cu un nou pitic pe creier. Dacă în utilizare cotidiană aş fi foarte fericit cu un Renault Zoe, iată că, pentru drumurile lungi, chiar şi cele mai anevoioase de la noi din ţară, aş alege fără discuţie Mazda6 diesel. Maşină care îmi place mai mult decât îmi permite deontologia să recunosc.
Mazda6 nu e doar o maşină de clasă medie. E un utilaj dedicat senzaţiilor la volan
De ce? Pentru că… dar v-am spus deja de ce. Deşi, sincer vorbind, cred că am expus doar o fracţiune din ce m-a făcut maşina să simt la volan. Poate că o imagine vorbeşte cât o mie de cuvinte. Însă unele lucruri un pot fi descrise nici în mii de cuvinte şi de pagini. Ci doar se simt.
P.S.
Trebuie să îmi cer scuze pentru calitatea sub standarde a pozelor din acest periplu, însă nu am avut posibilitatea să ”echipez” maşina cu un specialist fotograf nici măcar ”opţional”, aşa încât m-am mulţumit cu telefonul propriu.
… în traducere: un fel de ”fainoşag” pentru cei cărora le plac senzaţiile la volan!