6. Capacităţi de trecere
Fără a încerca vreo comparaţie cu Duster, despre Dokker pot spune că are o gardă la sol mai ridicată, gândită nu doar pentru asfalt prost, ci şi pentru accesul fără bătăi de cap pe drumuri de ţară. Bineînţeles, nu pot garanta că diversele bătăi pe la suspensie nu vor apărea mai devreme sau mai târziu dacă se exagerează…
”Eşti sigur că vrei să mergem pe aici?” ”Relax, dragă, e Dokker, frate cu Duster!”
Însă până când autorităţile locale vor termina de implementat în multe comune şi sate programul de asfaltare sau măcar pietruire a drumurilor şi uliţelor, Dokker poate traversa cu uşurinţă zonele pe unde alte maşini trebuie să treacă mult mai încet şi mai cu băgare de seamă. Sau, dacă vreţi, se caţără rapid pe bordurile din oraşe.
7. Acces foarte facil în spate
Fără îndoială, portierele culisabile şi înălţimea mare a maşinii fac din Dokker o adevărată limuzină, în special pentru cei vârstnici. Pentru că, faţă de o maşină obişnuită (de exemplu Logan sau Octavia), nu mai trebuie să te contorsionezi ca să te strecori pe locurile din spate.
De aia mă iubesc părinţii şi socrii: pentru că se urcă foarte uşor în maşină. Şi fiul/ginerele închide uşile…
Decuparea portierelor spate la Dokker e foarte mare, iar distanţa dintre montantul central şi marginea şezutului e generoasă. Aşa încât pur şi simplu te aşezi pe banchetă, ridici picioarele, te răsuceşti şi gata, ai intrat confortabil. Eventual persoanele mai mărunţele trebuie să ridice piciorul mai mult la intrare, aproape ca într-un SUV-uleţ, deoarece marginea e mai înaltă (din cauza şinei inferioare pentru uşă).
Şi să nu uit de marele avantaj din parcările înguste de la supermarket-uri, unde nu-ţi mai faci griji cât trebuie să deschizi uşa ca să nu zgârii maşina de lângă. Mai ales dacă eşti mai corpolent.
8. Deschidere la 180 de grade a uşilor portbagajului
În general, suntem obişnuiţi cu hayoane sau capote ale portbagajului. Dacă Dokker ar fi avut hayon, asta ar fi însemnat nişte bătăi de cap, deoarece ar fi fost un ditamai hayonul, pentru deschiderea căruia ar fi trebuit să te apleci şi ai fi avut nevoie de mult spaţiu în spate.
Nu-i bagheta lui Harry Potter, dar are un oareşce rol magic – dacă nu înţelegi ingineria sistemului
Aşa, cu două uşi asimetrice, lucrurile sunt mai simple. Iar păstrarea ideii de deschidere la 180 de grade a acestora mi se pare lăudabilă în multe situaţii – atenţie, nu e recomandabilă folosirea acestei soluţii când maşina e oprită pe marginea drumului.
9. Confort general bun al suspensiei
Dat fiind că vorbim de o utilitară, care trebuie să fie în primul rând rezistentă, mă aşteptam ca suspensia să fie mai rigidă. Însă Dokker, la fel ca Lodgy, are puntea spate concepută să amortizeze curios de bine denivelările. Evident, nu vorbim de un confort de limuzină, dar clar mult mai bun decât credeam.
Dubă confortabilă şi la drum, şi pe borduri…
Ceea ce s-a tradus, în cei 2.500 km pe şoselele (şi, parţial, pe autostrăzile) noastre, într-un nivel bun al confortului general, umbrit doar de scaunele mai puţin comode. Câtă vreme cel de la volan este conştient că nu pilotează, ci conduce o maşină familistă, nu apar probleme. Aşa încât experienţa la volanul lui Dokker foarte decentă, mai ales dacă ţi-ai propus un voiaj de relaxare.
10. Calitate onestă a materialelor şi asamblării
Deşi pretenţiile trebuie să fie mici dacă vorbim de o maşină low-cost, care mai e şi utilitară la bază, uite că Dokker, în nivelul de echipare superior Laureate, nu se face de ruşine. E adevărat, pe alocuri aş putea acuza mâna de lucru marocană pentru o asamblare mai puţin atentă.
Uite că marocanii nu sunt chiar varză: Dokker-ul e chiar decent asamblat
Dar adevărul este că habitaclul are un aspect normal, suficient de plăcut, iar plasticele nu mi s-au părut aşa de ieftine încât să mă sperie gândul că foarte rapid voi începe să aud scârţâituri deranjante. Într-un cuvânt, nu prea ai de ce să strâmbi din nas, deoarece nivelul calităţii e chiar pertinent pentru o maşină familistă foarte încăpătoare.
Să vedem şi minusurile PE PAGINA URMĂTOARE