Volvo XC70 vs Audi Allroad

Acesta îşi face apariţia la apăsarea unui buton amplasat pe volan, dar timpul de reacţie este destul de mare, iar din păcate pe acest ecran relativ generos nu pot fi vizualizate alte informaţii decît cele ale sistemului de navigaţie. Iar cum modelul avut la test nu avea dvd-ul necesar ne-am trezit contemplînd un ecran negru. Poziţia la volan este corectă, iar datorită gărzii la sol mărite ai o altă perspectivă asupra traficului, fapt ce sporeşte încrederea la volan.

Personal am apreciat şi designul volanului, unul masculin şi care oferă o bună priză a mîinilor. Un minus dar şi un plus îl reprezintă garda la sol. Un minus atunci cînd vine vorba de rulajul la viteze superioare pe autostradă, dar şi pe drumuri naţionale. Suferă atît aerodinamica (şi implicit consumul), cît şi ţinuta de drum, centrul de greutate al maşinii aflîndu-se mult mai sus decît cel al modelului german.

Cînd vine însă vorba de traversarea unor şine de cale ferată ceva mai ieşite în evidenţă, de negocierea unor gropi imposibil de evitat sau de părăsirea carosabilului pentru un drum neasfaltat, Volvo ştie să facă acest lucru cu ochii închişi şi fără emoţii. Allroad-ul are uneori nevoie de o oprire pentru ajustarea gărzii la sol în scopul unui rulaj în siguranţă. Ca să verificăm potenţialul modelelor, a trebuit să căutăm un drum forestier ceva mai “sănătos”.

Modelul suedez s-a descurcat onorabil, garda la sol de 21 cm – o valoare respectabilă chiar şi în segmentul SUV-urilor – scutindu-ne de multe emoţii. Comparativ cu versiunea anterioară, au fost îmbunătăţite şi unghiurile de atac, degajare şi trecere, fapt ce transformă un drum forestier dificil într-o sarcină uşoară. La toate acestea se adaugă sistemul HDC, care face din orice coborîre o joacă de copil.

Pentru a fi siguri că nu se va apuca nimeni de off-road extrem cu XC70, suedezii au optat pentru un sistem de tracţiune integrală ce limitează într-o oarecare măsură performanţele. Acesta este similar celui oferit pe V70, adică trage doar faţa, cuplul motor fiind distribuit punţii spate automat, printr-un ambreiaj hidraulic de tip Haldex. Nici un fel de diferenţial central sau de reductor – XC70 nu este un aventurier off-road.

Totuşi, în condiţiile în care era echipat cu pneuri de astfalt, Volvo a reuşit prestaţii mai bune şi mai lipsite de emoţii pe traseul off-road. În cazul pierderilor de aderenţă transferul de putere spre una dintre cele două punţi se face instantaneu, fără a resimţi goluri de putere sau momente de lipsă de tracţiune care ar putea să îţi pună în dificultate evoluţia. Acest lucru este valabil şi în cazul rulării offroad în condiţii de aderenţă scăzută cu sistemele electronice cuplate, acestea oferind o mai mare libertate de acţiune .

Deşi corect ar fi fost să-l comparăm pe XC70 cu Allroad 2.7 TDI, am descoperit că propulsorul D5 de 2,4 litri, care dezvoltă 185 CP şi un cuplu motor de 400 Nm, reuşeşte să se menţină destul de bine în siajul modelului german. Versiunea avută la test era echipată cu o cutie automată Geartronic cu şase rapoarte. Cutia s-a dovedit uşor mai lentă decît cea de la Audi, tot una automată cu şase rapoarte, chiar şi în modul manual.

Uşor enervantă a fost tendinţa cutiei de a urca o treaptă sau a retrograda una în cazul rulării la viteze de 50-60 km/h prin localităţi, neajuns ce se resimte în habitaclu prin mici şocuri. La capitolul reprize, modelul suedez stă bine, dovadă fiind şi cele 8,8 secunde necesare atingerii vitezei de 100 km/h. Direcţia este un punct la care Volvo se înclină în faţa lui Audi. Mult mai puternic asistată şi artificială, aceasta necesită chiar şi o mică perioadă de acomodare pentru a reuşi demultiplicarea şi implicit înscrierea optimă pe trase în viraje.