Volvo XC70 vs Audi Allroad

Audi Allroad 3.0 TDI
Un model care se departajează de Volvo graţie rafinamentului designului exterior. Asta îi poate cuceri pe clienţii care, pentru o sumă importantă, doresc un aer sobru şi nu războinic ca al suedezului. În schimb, protecţiile pentru caroserie se rezumă la pasajele roţilor îmbrăcate în cauciuc şi la posibilitatea măririi gărzii la sol.

Plus un scut faţă discret şi o parte inferioară a spoilerului faţă/spate, care nu mai este vopsit în culoarea caroseriei. Eventualele crengi şi mici obstacole întîlnite în cale vor lăsa semne “elegante” pe vopsea. Oricum, glumind puţin, lateralele pot deveni adesea veritabile jurnale de călătorie. De pildă: zgîrietură portiera dreapta faţă egal Vulcanii Noroioşi…

Allroad nu se poate lăuda cu un program de individualizare la fel de bogat, în privinţa liniei exterioare, ca al lui Volvo XC 70. La interior nu există aproape nici o diferenţă faţă de versiunea Avant, singura notabilă regăsindu-se în computerul din meniul căruia poate fi selectată opţiunea de reglare a gărzii la sol. Poziţia la volan este perfectă, uşor mai bună – din punctul de vedere al ergonomiei – decît cea din Volvo.

La capitolul materiale utilizate şi calitate a finisării, cele două modele stau pe picior de egalitate, asortarea materialelor şi a culorilor rămînînd acum în sarcina clienţilor. Punctul în care Allroad îi este superior lui Volvo îl reprezintă frînele, mult mai bine dozate şi care aduc un plus de confort la condus. Propulsorul V6 de 2.967 cmc alintă şoferul cu cei 233 CP şi 450 Nm, dar nu se poate spune acelaşi lucru despre sunetul propulsorului diesel.

În schimb, cei cinci cilindri în linie de la Volvo mîngîie plăcut timpanele. Un alt lucru enervant la Audi este reducerea automată a gărzii la sol în cazul depăşirii vitezei de 40-50 km/h, fapt ce necesită atenţie sporită în cazul rulării pe drumuri forestiere. Pe anumite secţiuni curate, acolo pot fi atinse astfel de viteze, dar la traversarea unor zone dificile, trebuie trecut iar manual în regimul off-road pentru suspensie.

Deşi trebuie să recunosc că pneurile din echiparea lui Allroad erau eminamente de stradă şi cu un grad ceva mai mare de uzură mă aşteptam la evoluţii ceva mai sigure din partea modelului german pe un traseu forestier acoperit pe alocuri cu un strat subţire de noroi. Electronica intervine brutal lăsîndu-te pe alocuri fără gaz în momente cînd chiar ai nevoie. De aceea este recomandat în astfel de situaţii decuplarea ESP-ului în totalitate.

Există un mod parţial de decuplare şi unul total care este afişat pe bord sub titulatura “ESP off offroad”. Şi în această situaţie în cazul unei aderenţe scăzute datorită greutăţii mari pe puntea faţă apar dificultăţi la navigare. În final trebuie să menţionez poate cel mai mare minus al modelului german. Conducta de retur pentru combustibil şi radiatorul de răcire al acestuia înainte de a fi “aruncat” în rezervor se află amplasate pe partea dreaptă, lîngă prag pe toată lungimea acestuia.

Pînă aici nici o problemă, dar acest radiator nu este protejat de nici un scut ceea cel face extrem de vulnerabil, chiar şi la pietricelele aruncate de roata dreaptă faţă, fără a lua în calcul un eventual mic incident în rulajul off-road. Am amintit de acest detaliu pentru că la primul contact cu Audi Allroad echipa ProMotor s-a trezit în vîrful multelui cu rezervorul gol în urma cedării legăturii dintre conducta de retur şi radiator.

Dacă în acest comparativ ar fi jucat rolurile principale Volvo V70 şi Audi A6 Avant, cîştigător ar fi fost în mod cert modelul german. Dar cum vorbim despre nişte crossovere, situaţia se schimbă. Deşi la capitolul dinamică, reprize şi ţinută de drum Audi îi este uşor superior lui XC 70, Volvo marchează puncte importante prin protecţia oferită caroseriei şi prin performanţele mai bune în off-road. Elemente esenţiale cînd vine vorba de un model din acest segment.

Dualitatea lui XC70 este mult mai bine pusă în valoare şi pe alocuri mult mai funcţională. Audi are potenţial, însă unele mici detalii ajung să agaseze. Iar un alt factor decisiv în acordarea primei poziţii lui Volvo îl reprezintă preţul. Volvo XC70 poate surprinde prin clasarea în faţa lui Audi, dar îşi face mult mai bine treaba. Acum există şi posibilitatea ca noi să nu fi înţeles bine mesajul şi să fi cerut prea mult de la maşini, nu sunt modele 100% off-road, dar nici modele de rulat preponderent pe autostradă nu sunt.

Lumea le spune crossovere, dar asta numai pentru că trebuiau să poarte un nume. Personal, le plasez printre cele mai isteţe găselniţe din peisajul auto.

O maşină de familie care oferă spaţiu din belşug şi are un aer masculin destul de accentuat pentru a satisface surplusul de testosteron al bărbaţilor şi în acelaşi timp pentru a impune respectul necesar în traficul de astăzi. În acelaşi timp, nu se încruntă cînd vine vorba de escaladarea unei borduri pentru o parcare decurcăreaţă, iar cînd se pune problema unei ieşiri la munte sau la pescuit, nu o îngrijorează un drum forestier sau unul de ţară, desfundat.

Am pus faţă în faţă Volvo XC70 şi Audi Allroad. Cele două modele îşi dispută un segment de piaţă reprezentat de clienţii care nu se pot decide între un SUV şi un combi. Nu s-ar fi supărat nimeni dacă în acest test ar fi venit şi Subaru Outback, însă nu l-am invitat pentru că încă nu are o motorizare diesel.

Ambele modele au ajuns la maturitatea generaţiei a doua, prin urmare se impune o mai mare vigilenţă şi totodată o toleranţă mai mică la imperfecţiunile pe care le prezintă. Pe acest drum al crossover-elor primii care au călcat au fost suedezii cu versiunea Cross Country de la Volvo 850, prin urmare firesc ar fi să îi considerăm etalon cu noul model dată fiind experienţa în acest peisaj. Dar un etalon în acest comparativ pentru că această clasă exista într-un fel sau altul pe piaţa americană sau cea australiană.

Volvo XC70 D5 AWD
Este fratele lui V70, dar e fratele care a refuzat comoditatea urbană, preferînd oraşului cabana de la munte, iar asta se vede. Partea superioară a caroseriei este identică în proporţie de 99% cu a versiunii combi, diferenţele apărînd la bază. Ca model care nu se sfieşte să muşte din suprafeţe mult mai ostile decît bitumul astfaltului, XC70 vine cu protecţii pentru partea frontală, pentru laterale şi spate, concomitent cu mărirea gărzii la sol.

Totul se traduce printr-o imagine agresivă, dar trebuie menţionat că elementele de protecţie sînt din plastic (chiar şi cele care par din aluminiu), aşa că nu mizaţi prea mult pe sprijinul oferit de ele. Au apus vremurile cînd kilogramele nu contau, totul se raportează acum la economie, consum, poluare…

Totuşi, din punctul de vedere al designului, bucură ceva mai mult ochiul decît o face linia lui Audi Allroad, un model mai puţin individualizat comparativ cu modelul de bază, Audi A6 Avant. Interiorul lui XC70 va cîştiga fani printre adepţii simplităţii şi eleganţei. Nu ai în faţă un panou de comandă garnisit cu butonaşe mai ceva decît un cockpit de avion de vînătoare.

De fapt planşa de bord este împrumutată de la nava-amiral a suedezilor, S80, iar asta spune destul despre ambianţa dinăuntru. Nu pot acuza interiorul de lipsă de ergonomie, iar pe alocuri chiar m-a bucurat, prin funcţii gen Bluetooth care permit conectarea telefonului la maşină. Uşor inutil s-a dovedit display-ul sistemului de navigaţie ascuns în partea centrală superioară a planşei de bord.

Pagini: 1 2