Dacă exterioarele celor două maşini mă fac să mă gândesc la
sportivitate emotivă în cazul lui
Jaguar XF, respectiv sobrietate şi seriozitate în cazul lui
Infiniti M, cu interioarele lucrurile stau altfel.
Adică diametral opus.
Nu ştiu din ce motiv, dar designerii Jaguar au hotărât
să mizeze pe un stil mai rece, mai calculat, mai simetric, dar şi
mai simplist. Probabil din cauză că BMW a dat tonul unui
astfel de stil? Primul lucru pe care l-am simţit când am intrat în
maşină a fost că… nu mă simt la locul meu. Totul arăta
încremenit, statuar, rece şi intangibil. Ca şi cum aş fi în clasa a
III-a, în vizită la Muzeul de Antropologie. Plictisitor, nu?
Prin comparaţie, imediat cum am închis uşa în Infiniti
M, m-am simţit aproape copleşit de forme, materiale şi, mai ales,
butoane. Dacă în XF îţi trebuie câteva momente de
contemplare a tabloului, în Infiniti M îţi trebuie nişte minute
bune să te acomodezi cu butoanele, comenzile, displayurile şi
spaţiile de depozitare.
Până la urmă, stilul simplist din Jaguar XF capătă mai mult
înţeles, chiar dacă pretenţiile de mic burghez tind să se ghideze
după regula „mai multe butoane justifică banii”. XF, însă, nu e
chiar aşa rece. De fapt, atunci când apeşi butonul de START, te
simţi complet diferit faţă de alte maşini: gurile de
ventilaţie culisează în locaşurile lor, iar butonul rotativ de pe
tunelul central, care înlocuieşte obişnuitul stick pentru cutia
automată, se ridică.
Maşina ţi se pare că, într-adevăr, prinde viaţă. Viaţă, adică
suflet. Impresie pe care Infiniti M nu ţi-o conferă, chiar dacă de
la început pare să ofere o ambianţă mai caldă, mai jovială. Pe de
altă parte, după ce am intrat într-o analiză mai detaliată, am
remarcat cu uşurinţă că impresia de calitate e mai
puternică în maşina japoneză.
Infiniti M are o mare grijă la aproape toate suprafeţele pe care
le poţi atinge, cu mâna sau doar cu privirea, tapiţeria din
piele şi plasticele foarte plăcute sunt armonizate cu inserţiile
din lemn şi ornamentele cromate, totul fiind fluid şi
conferindu-ţi o senzaţie de superconfort şi linişte.
Jaguar XF, într-adevăr, te pune de la început într-o stare de
„hai să-i dăm bice”, dar spiritul critic nu poate trece cu vederea
unele butoane cu aspect cam neconform statutului premium
sau indicaţiile de pe displayul tactil, cam învechite ca
stil. Păcat că unele detalii sunt afectate de considerente
„să scădem costurile” – asta e industria auto, nici Audi, BMW sau
Mercedes-Benz nu scapă de asemenea critici.
Ca ergonomie generală, XF stă mai bine, deşi în
unele situaţii accesarea comenzilor, mai ales pe display, nu este
chiar facilă. Infiniti M, însă, e prea orientată spre „maniacii
gadget”, având multe butoane, cele din partea superioară a consolei
nu neapărat bine plasate – sunt aproape pe orizontală, ceea
ce le face mai puţin lizibile. În plus, ecranul, deşi
plasat mai bine ca în XF, ar fi trebuit să aibă indicaţii mai
mari.
M-a mirat un lucru: Infiniti M beneficiază de un ceas
analogic pe consolă, care e responsabil pentru o notă importantă de
distincţie. Mă aşteptam să îl găsesc în Jaguar XF, dar
berlina britanicilor nu are nici măcar o inscripţie „Jaguar” sau un
mic basorelief cu felina pe bord, în faţa pasagerului. Ciudată
lipsa elementelor care, în mod normal, dau clasă interiorului unei
astfel de maşini.
Deloc ciudat, însă, spaţiul doar rezonabil de pe bancheta lui
Jaguar XF. Aş putea spune că două persoane stau la fel de
bine ca într-o berlină de clasă medie, dar, sincer,
„vărul” Ford Mondeo îţi oferă mai mult spaţiu în spate. Jaguar XF
nu ascunde, de fapt, că e o berlină pentru domnul director care
vrea să conducă, nu care vrea să fie condus.
În schimb, Infiniti M e o maşină dedicată directorilor ocupaţi.
Sau, mă rog, celor care vor neapărat să aibă şofer. Şi asta
deoarece în spate ai parte pur şi simplu de două fotolii,
într-atât de bine conturată şi confortabilă este bancheta.
Spaţiu mult pentru genunchi, spaţiu mult pentru cap, spaţiu mult
pentru coate – chiar şi dacă aş avea o constituţie de Piedone, tot
aş sta confortabil în Infiniti M.
În mod ciudat, portbagajul lui Infiniti M este mai mic cu 50 de
litri faţă de Jaguar XF, care oferă, în teorie, 500 de litri. La
fel ca Loganul… În practică, însă, Infiniti M are un
acces mai bun pentru bagajele voluminoase, în timp ce
proiectanţii Jaguar s-au gândit cred mai mult la sacii de golf,
portbagajul lui XF fiind mai mult adânc decât înalt.
Una peste alta, interioarele celor două maşini îşi
tratează ocupanţii în maniere diferite: Jaguar XF mizează
pe simplitate, dar disimulează un caracter care te îmbie la condus,
în timp ce cuvântul de ordine în habitaclul lui Infiniti M este
confort, calitate şi spaţiu. Ergonomia nu e chiar lăudabilă, dar,
dacă ai şofer, ce-ţi pasă?
Să vedem cum se
comportă pe drum maşinile, în pagina
următoare