SUV-uri ieftineeee aveeem: Duster, ASX, ix35

Micul motor diesel de pe Duster nu e neapărat lipsit de vlagă, deşi prima impresie e că 110 CP sunt cam puţini pentru un SUV. Secretul constă în adoptarea unei cutii de viteze cu 6 trepte foarte scurte, ceea ce se traduce în demaraje surprinzător de bune şi chiar o agilitate satisfăcătoare în mediu urban.

Duster nu e o maşină prea performantă la drum lung, dar e o maşină bine adaptată limitărilor de viteză din România: pe autostradă 130 km/h e o viteză potrivită pentru un voiaj decent, iar pe şosele răspunsul motorului e suficient de bun pe la 100-110 km/h. Prezenţa permanentă a zgomotului motorului în habitaclu m-a făcut să mă simt, în general, cam ca un camionagiu, dar asta intră la capitolul „fără pretenţii”.

Dieselul de 150 CP de pe Mitsubishi ASX e cu totul altă mâncare de peşte. Este asociat tot cu o cutie de viteze cu 6 trepte, dar mai bine gândite pentru voiajurile lungi, la viteze mai mari, în timp ce timoneria schimbătorului e mult mai exactă şi mai plăcută decât la Duster. La asta se mai adaugă volanul cu o manevrare mai sportivă şi cu un feedback cu mult mai bun.

Prin urmare, compactul ASX e unul dintre SUV-urile foarte plăcut de condus, permiţând chiar şi un stil mai agresiv, o contribuţie importantă având şi suspensiile mai tari. Motorul are un răspuns foarte bun, chiar şi la turaţiile mici, împingând permanent maşina cu o forţă uşor de dozat. În comparaţie cu Duster, ASX-ul pot afirma că se simte chiar sportiv şi foarte ferm în comenzi.

Hyundai ix35 mizează mai mult pe confort, lucru evidenţiat atât de suspensiile mai moi, cât şi de cutia automată. Cei 184 CP par mai puţini din cauza automatei, la nivelul demarajelor şi reprizelor ix35-ul din test apropiindu-se de ASX. Modelul japonez rămâne peste cel coreean în materie de dinamică, dar, pe de altă parte, ix35 e singurul care oferă cutie automată pentru diesel dintre cele trei SUV-uri de faţă.

Confortul lui ix35 se traduce şi printr-un nivel sonor al motorului ceva mai redus decât în ASX, dar zgomotele de lucru ale suspensiei sunt mai prezente în habitaclu. În mod interesant, deşi ix35 are clar cea mai confortabilă suspensie dintre cele trei SUV-uri, Duster este foarte apropiat din punct de vedere al amortizării denivelărilor, graţie suspensiei independente pe spate, valabilă pentru versiunile 4×4.

Însă la capitolul frânare şi direcţie Duster se situează clar în urma concurenţilor, având tamburi pe spate şi o direcţie perfectibilă. Pe şosea, cel mai bine se comportă ASX, în timp ce ix35 se dovedeşte cel mai confortabil. Duster nu dezamăgeşte, având un comportament rutier ok, care nu necesită compromisuri drastice din partea şoferului.

Duster îşi ia revanşa fără drept de apel o dată ieşiţi de pe asfalt. Câtă vreme vorbim de drumeaguri desfundate, fără denivelări prea mari, ASX şi ix35 se comportă onorabil. Însă, în aceleaşi condiţii, Duster „mănâncă pământul”, fiind ca peştele în apă pe macadam cu denivelări. E adevărat că prin maşină scârţâie mai multe chestii decât prin ASX sau ix35, dar, sincer, asta contează prea puţin.

Mult mai important este că suspensia lui Duster te ajută să treci cu nonşalanţă şi chiar cu o viteză măricică peste obstacolele unde în ASX şi ix35 trebuie să devii mult mai atent. Nici nu e de mirare, din moment ce ASX şi ix35 au o gardă la sol de 17 cm, în timp ce Duster se apropie de offroaderele adevărate, cu o gardă la sol de 21 cm şi unghiuri de trecere excelente.

Iar rapoartele scurte din cutia de viteze devin un mare avantaj, mai ales dacă e vorba de urcarea pantelor abrupte. Prima treaptă, foarte scurtă, aproape că suplineşte reductorul în unele situaţii! Situaţii în care ASX sau Hyundai ix35 nici nu îndrăznesc să intre – „cum să-mi murdăresc costumul prin noroaiele astea?!” sau „poate mi se agaţă sacoul în vreo creangă!”.

Ce vreau să sublinez este faptul că Duster a fost conceput în mod evident pentru a face faţă în offroad mult mai bine decât orice alt competitor. Iar ASX şi ix35 se limitează la drumuri forestiere mai uşoare, fiind gândite mai mult pentru şosea. În offroad, devine clar faptul că motorul de 110 CP este suficient pentru ceea ce vrei de la Duster, handicapul de putere faţă de rivali nemaifiind important.

Spuneam în „caietul de sarcini” că mă interesa neapărat tracţiunea integrală. Duster adoptă sistemul de pe Qashqai, de la comutatorul plasat cam jos pe consola centrală putându-se alege trei poziţii: 2WD (tracţiune doar faţă, pentru economisirea carburantului), AUTO (în funcţie de condiţiile de aderenţă, cuplul este transmis şi punţii spate în proporţie de până la 50%) şi LOCK (cuplul este transmis în mod egal punţilor faţă/spate).

Acelaşi principiu îl regăsim şi pe Mitsubishi ASX, cu menţiunea că acest comutator e plasat mai la îndemână, în timp ce la ix35 avem doar un buton în stânga volanului, care preia funcţia LOCK de la celelalte două modele, în rest sistemul funcţionând pe principiul AUTO.

Constructiv, toate cele trei sisteme de tracţiune integrală se bazează pe cuplarea punţii spate printr-un ambreiaj multidisc, deci vitejiile în condiţii grele de offroad nu îşi au sensul. Totuşi, după cum remarcam mai devreme, Duster îşi permite cele mai multe nebunii în afara asfaltului şi se dovedeşte mult mai temerar – mă rog, în funcţie de cunoştinţele (sau imaturitatea) celui de la volan, limitele lui Duster sunt mai extinse, în timp ce şoferii lui ASX şi ix35 trebuie să se abţină de la giumbuşlucuri şi să fie mult mai atenţi la terenul pe care rulează.

Aş mai putea adăuga doar că, dacă Duster ar avea motorul lui ASX, ar fi mult mai capabil în unele situaţii, dar, în majoritatea cazurilor, dCi-ul de 110 CP face faţă cu bine celor 1,37 tone ale maşinii. Adică iată încă un avantaj al faptului că Duster e construit pe o platformă de clasă mică: masa mai redusă cu circa 300 kg faţă de ASX şi ix35.

Iar acum e timpul pentru o concluzie în privinţa acestor SUV-uri

Pagini: 1 2 3