Pui de samurai: Toyota Yaris 1.3 VVTi vs. Honda Jazz 1.4 i-VTEC

După cum am spus în prima pagină, Yaris are un aer mai nervos, mai nerăbdător, fiind mai atractivă pentru cei care vor să conducă mai sportiv. Lucru accentuat de volanul cu o foarte bună priză şi care are o teşitură în partea inferioară, ca în maşinile sport. De asemenea, scaunele sunt foarte bine profilate şi e uşor să-ţi găseşti o poziţie foarte bună. În Jazz, scaunele sunt mai mult confortabile decât profilate pentru o tură în forţă. În schimb, volanul e conceput destul de futurist pentru a te îmbia să-l manevrezi.

Cele două modele aveau motoare similare din punct de vedere al puterii: Yaris-ul era echipat cu motorul de 1,3 litri şi 99 CP, în timp ce Honda Jazz plusează cu 10 cmc şi 1 CP, ambele motoare având turaţia de putere maximă situată la 6.000 rpm. Totuşi, avem şi o diferenţiere importantă: Yaris are un cuplu motor maxim de 128 Nm, obţinuţi la 3.800 rpm, în timp ce la Jazz cei 127 Nm sunt obţinuţi cu 1.000 rpm mai sus.

Dacă mai adăugăm şi faptul că Toyota şi-a echipat citadina cu o cutie manuală cu 6 trepte, faţă de Jazz, care are una manuală cu numai 5 trepte, devine ciudat faptul că, în teorie, Jazz-ul are un demaraj de la 0-100 km/h mai bun cu 0,3 secunde faţă de Yaris. Pentru că, în realitate, lucrurile se simt invers.

În utilizare cotidiană normală, ambele maşini se comportă cam la fel, cu un răspuns corect la apăsarea acceleraţiei şi un comportament decent în zona mică şi medie a turaţiei. Totuşi, foarte repede am realizat că Yaris dă dovadă de mult mai mult nerv, o contribuţie interesantă având şi ambianţa sonoră, nu neapărat sportivă, dar suficient de fun.

Graţie primelor trei rapoarte scurte, motorul urcă rapid în ture, iar timoneria exactă transformă acest Yaris într-o maşinuţă foarte plăcut de condus într-un stil mai rapid. Jazz ţine pasul într-un astfel de ritm, dar impresia generală este că ar prefera să o laşi mai moale, motorul neavând un sunet plăcut pe „înalte”, iar livrarea puterii la acceleraţiile puternice fiind mai lentă decât în Yaris.

Yaris, însă, are alte surprize: direcţia mai exactă decât mă aşteptam, precum şi suspensia foarte bine gândită, oferind un bun compromis între stabilitate şi amortizarea gropilor. Practic, se vede foarte clar evoluţia la capitolul dinamic faţă de precedentele generaţii, Yaris fiind acum foarte agilă, dar şi uşor de controlat.

Senzaţiile reuşite la volan sunt cu atât mai mult de apreciat cu cât ambianţa interioară nu te anunţă aproape deloc de ceea ce te aşteaptă în mers. Sincer, cred că Yaris cu această motorizare şi cutia de viteze cu 6 trepte reuşită urcă în topul celor mai bune citadine de pe piaţa europeană din punct de vedere dinamic. Ba chiar mi-am făcut mustrări de conştiinţă că rivalul din acest test nu era Mazda2…

Prin urmare, ca dinamică şi comportament, Yaris se situează deasupra lui Jazz. Dar nu aşa de categoric, pentru că Jazz rămâne, totuşi, o Honda cu suficient pedigree sportiv. Într-un stil mai agresiv, se simte că direcţia e mai moale decât la Yaris, necesitând mai mult feedback – dar Jazz are o rază de bracaj mai bună. Suspensia moale îi conferă lui Jazz un ruliu mai pronunţat – dar confortul pe denivelări e la cote mai bune.

Cu alte cuvinte, Jazz reuşeşte să suplinească fără probleme ceea ce, din perspectiva unui şofer mai agresiv, ar putea fi mici carenţe ale sportivităţii. În cazul acestei citadine, lucrurile sunt clare: e o maşină cu mult spaţiu interior raportat la gabarit, care îi preferă la volan pe cei calmi sau mămicile pentru care contează siguranţa copiilor mai presus de senzaţiile fun la volan.

Concluzia la capitolul „cum se conduc” este foarte simplă: Yaris reprezintă o evoluţie surprinzătoare a caracterului sportiv, în timp ce Jazz e o citadină corectă din punct de vedere dinamic, mizând pe stilul confortabil şi sigur. Adică, pur şi simplu, cam ceea ce mă aşteptam să concluzionez încă de când am văzut maşinile una lângă alta.

Mai avem, însă, un capitol important, care contează decisiv la departajarea celor două modele: bugetul

Cea de-a treia generaţie Toyota Yaris vine cu un stil mult maturizat faţă de precedentele două, care arătau a bombonele de oraş dedicate mai mult femeilor. Acum, noul Yaris pare un Auris intrat la apă, cu un stil mai băieţos şi cu un aer mai dinamic decât dă de înţeles numele maşinii.

În ce priveşte Honda Jazz, vorbim de un actor care e deja de câţiva ani pe piaţă, iar la începutul acestui an a primit şi un facelift subtil. Principala diferenţă constă în faptul că inginerii Honda s-au gândit să privilegieze caracterul practic, aşa încât micul Jazz arată mai mult a citadină monovolum.

Prin urmare, din punct de vedere al aspectului exterior, cele două modele sunt diferenţiate foarte bine: Yaris le va atrage atenţia celor mai dinamici şi care vor o maşină agilă în oraş, iar Jazz va apela la instinctele mai familiste ale clienţilor, care au nevoie de un pachet cu gabarit mic, dar cu un interior cât mai spaţios.

Încă de la prima privire, Yaris degajă mai multă agresivitate datorită farurilor profilate mai „necruţător”, în timp ce Jazz afişează o imagine de marcă mai timidă, parcă spunând „eu nu vreau să mă războiesc cu nimeni…”. În schimb, aspectul de semi-monovolum şi suprafaţa vitrată laterală mai generoasă decât la Yaris dau impresia că Jazz e mult mai mare.

Impresie aproape eronată, deoarece lungimea de 3,9 metri a lui Jazz e mai mare cu doar 1,5 cm decât a lui Yaris, iar Jazz e mai înaltă cu doar 1,5 cm. Privind cele două maşini din spate, e simplu să îţi dai seama că Honda a pus mai mult accentul pe spiritul practic, având un hayon mai generos.

Aşadar, din punct de vedere al exteriorului, cele două modele par să-şi fi ales foarte clar taberele de clienţi.

Să vedem cum se diferenţiază Yaris şi Jazz în interior

Pagini: 1 2 3