Panda 4×4, Impreza, Passat, E-Classe

Cand vine vorba de Subaru, trebuie sa recunosc, devin un pic subiectiv. De cand cu experienta Impreza WRX STi, scara valorilor mele s-a modificat substantial.

Ce inseamna oare acest enigmatic 1.5R? O fi presiunea turbinei, in bari? Sau timpul necesar pentru a atinge 100 km/h? Ăaa, nu chiar… Fanii inraiti s-ar putea sa fie dezamagiti: este vorba de modelul de baza, dotat cu un motoras de 1.498 cmc. Nu avem parte de turbina, ci de doar 105 cai cam anemici (momentul maxim de 142 Nm apare la 3.200 rpm), iar acceleratia 0-100 km/h este cu 8,3 secunde mai slaba, comparata cu varful de gama.

Impreza arata bine, parerea mea, mai ales din fata. Poarta toate caracteristicile modelelor mai puternice, garantand ca, odata observat in retrovizoare, ti se va face loc pentru depasire. Mai ramane de rezolvat problema exploziei de putere, necesara unei astfel de manevre din scurt, iar asta nu prea are loc… Spre spate, armonia partii frontale se pierde, acest combi fiind, putin spus, cam fad. Nici jantele incaltate cu pneuri cam inguste sau “tumburusul” evacuarii nu prea te ajuta daca, din fire, esti mare vanator de priviri invidioase.

Interiorul, ca arhitectura generala, nu este foarte departe de modelele potente. Materialele sunt medii, atmosfera cam ieftina si lipsita de emotii, dar asamblarea e ireprosabila. Scaunele reprezentau cea mai mare problema a versiunilor “civile”, avand un sezut mult prea scurt. Asupra acestui fapt mi-a deschis ochii un prieten, posesor al unui Sports Wagon de 1,6 litri. In doi ani si un pic, omul a pus peste 140.000 km pe ceasul masinii, dar tot timpul se plangea cat de inconfortabile sunt scaunele. L-am chemat sa vada masina si a fost mai multumit cu noul “mobilier”. Tot el a observat ca, de acum, si suportul lateral este mai pronuntat. Pacat ca nu prea e nevoie de el.

Oferta de spatiu este medie, dupa reteta: in fata se sta decent, iar in spate ca in conserva. Totusi, 1.5R a fost o surpriza placuta inca din toamna, cand am participat la lansarea oficiala din Grecia. Acum, ca am aprofundat mai bine problema, pot sa spun ca-mi pastrez opinia, ba, mai mult, consider ca este prima masina, dintr-o categorie de pret decenta, care m-a facut sa arunc o privire asupra finantelor personale. Poate chiar o cumpar…

De ce? Pai, in primul rand, motorul are acea bolboroseala baritonala de boxer care, cel putin pe mine, ma incanta la culme. Iar acest timbru vocal se amplifica constant, dezmierdandu-ti toate simturile.

Trenul de rulare vine puternic din spate si invinge orice inconvenient pe care l-ai putea avea. In Grecia, ruland 99% pe autostrada, n-am avut timp sa-l descopar. Acum am avut si m-a incantat. Fenomenal de stabil, fara a strica amortizarea atat de necesara pe drumurile noastre, iti permite in viraje viteze de domeniul SF-ului. Caroseria se inclina, dar trasa aleasa este pastrata cu precizie milimetrica, iar daca o curba larga se transforma brusc intr-un ac de par, nu trebuie decat sa brachezi mai mult si gata. Nu tu subvirare, nu tu scrasnet de roti.

Tinand cont si de pret, trebuie sa spun ca este cea mai rafinata platforma pe care am pus mana pana acum, asezonata cu o tractiune integrala veritabila, fara electronica. Distributia este fixa 50:50, iar pentru situatii-limita exista si un reductor (doar in aceasta versiune de caroserie).

Calendaristic este mijlocul iernii, dar nici un pic de zapada. De aici problema noastra, mai ales ca planuiseram pana in cel mai mic detaliu aceasta escapada si nu prea era cale de intors.

Urma sa ne refugiem in munti, in zona Brasovului, si, deoarece aveam mai putin de jumatate de zi la dispozitie, nu era timp de pierdut. Am ales masinile intr-un crescendo (financiar si de imagine) care mi s-a parut interesant: Panda, Impreza, Passat si Clasa E.

Sa vedem ce am descoperit.

Pagini: 1 2 3 4 5