Opel Astra versus concurenţa – Preferinţele redactorilor Promotor

În cazul unui model compact de familie apreciez discreţia.
Nu vreau o maşină cu un design provocator, nu
vreau să mă trezesc în trafic cu puşti teribilişti şi nu numai care
să roiască în jurul meu poate poate fac rost de o liniuţă. Prin
urmare cu cât mai banal cu atât mai bine din punctul meu de vedere.
Iar aici Golf, Megane, Focus şi C4 au ceea ce caut eu.

În ceea ce priveşte notorietatea, şi aici lucrurile pot varia de
la o persoană la alta. Pentru a înţelege mai bine, oricare dintre
cele 4 caroserii îmi sunt indiferente, nu aş putea alege una în
defavoarea alteia. Bravo, Leon şi Astra sunt prea sportive
pentru conceptul meu de compactă de familie. Evident dacă
aş avea de ales dintre versiunile coupe lucrurile ar sta cu totul
altfel.

Când vine vorba de interior lucrurile se complică, se complică
mult. În primul rând să fie spaţiu, să pot respira. Iar la acest
capitol cel mai slab stă Astra. Cel puţin în faţă senzaţia de
claustrofobie este mult mai puternică decât la restul modelelor din
test. Legile de bază pentru un interior de compactă al cărui target
este familia sunt: spaţiu, ergonomie, materiale şi vizibilitate.
Fără a neglija poziţia la volan şi confortul la drum lung.

Optez pentru o linie a planşei de bord clasică, Golf ,
Megane şi de ce nu Focus. Aici fiind vorba doar de
designul acesteia. O planşă de bord care să ofere un acces facil la
comenzile climatizării şi sistemului audio şi pentru pasagerul din
dreapta. Categoric optez pentru ceasurile de la Renault cu
displayul pentru kilometraj. Extrem de uşor de vizualizat în trafic
şi în zone cu multe restricţii de viteză.

Un ceas analog este greu de vizualizat în zona 80 – 140 din
cauza volanului. Iar aici poţi descoperi inconveniente în buzunar
când vei plăti amenzile. Am descoperit acest inconvenient de
vizibilitate la multe modele în cazul unei poziţii corecte la
volan. Amatorii de spătar rezemat de bancheta spate nu ştiu despre
ce vorbesc, ei au probleme cu privitul pe sub volan şi peste bord.
Se luptă cu acea mică fantă de vizibilitate.

Ideal din punctul meu de vedere este integrarea
displayului pentru navigaţie în consola centrală, dar într-o
poziţie mai înaltă. Undeva la mijloc între soluţia oferită
de Golf şi Megane. La Astra cred că este dispus ideal. Apoi am
descoperit avantajul unui satelit de comandă pentru sistemul audio
amplasat în spatele volanului. Pe volan consider că sunt suficiente
comenzile pentru „Cruise Control”. De asemenea conectivitatea
bluetooth şi USB o consider deja o necesitate. Chiar dacă sunt
opţionale.

Recunosc că poate sunt influenţat puţin mai mult de
obişnuinţa câştigată în Megane. Materiale… nu sunt un
tiran al materialelor de calitate, să fie premium tot în jur. Dar
aştept de la un model o finisare bună, fără spaţii disgraţioase
între panouri, şi materiale plăcute la atingere în jurul meu. Chiar
dacă vorbim de o textură ceva mai tare, dacă senzaţia la atingere
nu dezamăgeşte totul este ok. Cine se apucă să critice plasticul
dur din zone pe care probabil le atingi de zece ori în viaţă este
uşor ipocrit. Vreau spaţii de depozitare, vreau să am unde ţine o
sticlă, o doză, unde să pot pune un telefon şi portofelul.

În ceea ce priveşte spaţiul, spaţiu să fie pentru
locurile din faţă. O compactă de familie o găsesc ideală
pentru un cuplu cu maxim doi copii până în 15 ani. Mai sus deja
luăm în calcul alte modele. Iar doi copii de 15 ani au loc
suficient în toate modelele din test. Şi portbagajul, 400 litri
minim şi acces bun la el.

În final banii mei s-ar duce în buzunarul celor de la
Renault. Pentru moment lupta o văd între Astra, Megane și
Golf. Dar cele două produse germane vor de la mine cam 3.000 euro
în plus față de Megane pentru niveluri de echipare similare. Este o
sumă importantă. Cu acești bani deja pot opta pentru un Megane cu
altă motorizare și cu o echipare bogată.

O compactă nu este un obiect de cult, este o unealtă pe lângă
casa omului, trebuie să aibă un preț bun de achiziție și să aducă
cât mai multe satisfacții, iar aici Megane stă foarte bine. Nu poți
fi familist cu 1.5 dCi și pilot de curse. Cu bani puțini noi visăm
să împăcăm toate frustrările, dar realitatea este alta.

La testele comparative, atunci când pleci dimineaţa la ora 6 să
scapi de traficul de dimineaţă din Bucureşti şi ajungi înapoi când
găseşti traficul aşa cum l-ai lăsat, discuţiile despre maşina
preferată apar inevitabil. Şi de fiecare dată, este foarte
greu să ne punem de acord asupra unei maşini care merită să fie pe
primul loc. Pentru că, lăsând la o parte deontologia
profesională, şi redactorii sunt oameni, şi când vine vorba
de alegere, lucrurile încep să fie foarte diferite.

Experienţa acumulată în total sau cu o anumită marcă,
preferinţele personale, chiar şi starea în care te afli în ziua
respectivă te pot şi te vor influenţa atunci când trebuie să
răspunzi la întrebările informale: dar ţie ce maşină îţi place din
cele prezente din test? Pe care ai cumpăra-o?.

Când am văzut că fiecare are un alt răspuns, era deja clar că un
clasament final cu note nici măcar nu s-ar mai fi potrivit cu
părerea vreunui redactor, fiind doar o medie a preferinţelor lor,
lucru considerat de noi fără relevanţă. Şi atunci cum putem da un
verdict? Am decis că nota personală poate fi dată foarte bine de
fiecare redactor prin încercarea de a construi maşina
perfectă asamblată din toate celelalte maşini prezente la
test.

Iar la final, redactorul va răspunde şi la a doua întrebare.
Părerile pe care le veţi vedea în paginile care urmează sunt doar
dovada faptului că aprecierea unei maşini depinde foarte
mult de cel care o priveşte.

Mâine vă vom oferi şi concluziile acestui test
comparativ.

Pagini: 1 2 3 4