În interior, senzaţiile din exterior sunt păstrate. Avem un Opel Astra cu un interior deja cunoscut, bine asamblat, cu materiale de o calitate în tonul clasei, plăcute la atingere, uşor moi, dar care pe drumurile proaste au avut chef de “vorbărie” din când în când.
Comenzile diverselor sisteme de la bord necesită un timp de acomodare, altele, precum cele ale tempomatului, situate în capătul manetei de semnalizare, dovedindu-se chiar incomode în utilizare prin acţionarea involuntară. Un punct minus ar putea fi considerat şi acţionarea aerului condiţionat, ce se realizează prin navigarea în meniul computerului de bord. Un simplu buton ar fi fost mult mai ergonomic.
Aspectul lucios al planşei de bord este de efect, dar nu este rezistent la amprente, care apar în scurt timp şi dăinuiesc uşor până la o eventuală curăţire meticuloasă. Cadranele de bord sunt uşor de citit şi sunt luminate într-un portocaliu intens, ce nu ar putea fi plăcut de foarte multă lume. Lipsa unui indicator pentru temperatura apei se traduce printr-o atenţie sporită a şoferului asupra acestui aspect, fiind nevoit să-şi ia măsuri de siguranţă pentru a nu forţa motorul inainte a ajungerea lichidului de răcire la temperatura optimă.
Precum la Astra, folosirea unor platforme comune îşi spune cuvântul şi în interiorul Lancerului, cu multe elemente preluate de alte modele din gama constructorului japonez.
Aspectul sportiv de la exterior este continuat prin folosirea unor ceasuri dispuse în alveole separate, cu ace roşii luminate pe un fundal alb, încadrând astfel display-ul computerului de bord. Care, spre deosebire de cel regăsit pe maşina germană, este unul foarte sărac. Funcţiile de nivel de combustibil şi consum instantaneu sunt afişate analogic pe un ecran digital cu o matrice cu o rezoluţie mică, astfel încăt datele citite sunt destul de imprecise.
Atmosfera este una de calitate, tapiţeria integrală din piele salvând situaţia creată de planşa de bord realizată dintr-un plastic tare, care, totuşi, se dovedeşte silenţios la rularea pe drumurile denivelate.
În ceea ce priveşte poziţia de condus, Astra are câştig de cauză datorită scaunului puţin mai jos şi posibilităţii de reglare în profunzime a volanului şi a şezutului scaunului şoferului. Lancerul îşi ia, însă, revanşa prin scaunele mai bine profilate şi volanul ergonomic, sistemul audio şi tempomatul având comenzi inteligent plasate.
Pentru că am ajuns la sistemul audio, nu putem să nu remarcăm ambianţa sonoră din Mitsubishi Lancer, marca Rockford Fosgate, cu 9 difuzoare, din care un subwoofer montat în portbagaj. Beneficiind de un display imens montat în partea superioară a bordului, ce integrează şi navigaţia, sistemul audio este controlat prin intermediul touch-screenului, care afişează printre altele şi modificările efectuate la sistemul de climatizare, ale cărui comenzi foarte ergonomice sunt montate în partea inferioară a consolei centrale.
Calitatea sunetului este în mod clar superioară în Mitsubishi Lancer, fiind suficientă şi pentru un utilizator cu pretenţii peste medie, cu foarte puţine distorsionări chiar şi la volum maxim.
Lancer se remarcă destul de surprinzător şi prin numărul de spaţii de depozitare, plasate la îndemâna şoferului, gata să preia aproape orice obiect.