Nissan Murano este cea mai veche din bransa, desi n-ai zice daca o compari cu Mazda CX-7 si Subaru Tribeca. Pe undeva chiar reuseste sa-si eclipseze concurentele, prin liniile sale fluide. Singura chestie pe care nu am inteles-o este numele ei. Suprafete vitrate generoase nu pot spune ca are, in schimb cromatica exterioara si interioara este caracterizata de o nota de sobrietate binevenita… In plus, fluiditatea caroseriei ar putea avea ceva cu sticla de Murano. Sincer, insa, nu prea ma intereseaza de ce Murano si nu altceva.
Ma bucura mai mult evacuarea dubla generos dimensionata, care pare a spune lucruri convingatoare despre ce se ascunde sub capota. Interiorul ii poate cuceri doar pe adeptii minimalismului si pe fanii unor linii mai indraznete. Interesanta ideea preluarii tabloului de bord de la Nissan 350Z, dar frumos ar fi fost ca respectivul element sa fie atasat la coloana de directie si sa miste si el in cazul ajustarii pozitiei volanului. In rest, la interior, materiale bune, tapiterie din piele, scaune care nu ofera suport lateral, bancheta spate al carei spatar poate fi ajustat in inclinare…
Am apreciat posibilitatea reglarii pe inaltime a centurilor spate, lucru util in cazul persoanelor ceva mai inalte. In schimb, varsta lui Murano se simte chiar la interior, masina nereusind sa te cucereasca in aceeasi masura in care o fac suratele de test. Dar asta nu este o acuza, mai ales atunci cand devin sentimental si imi aduc aminte ca Nissan devora deja kilometri pe vremea cand Tribeca si CX-7 se aflau doar pe plansele inginerilor. Daca introduci cheia in contact si pornesti motorul, vei descoperi, in prima faza, ca Murano stie sa readuca scaunul in pozitia setata pentru condus, la fel cum stie sa iti permita o evadare facila din interior prin retractarea scaunului la scoaterea cheii din contact. O chestie de detaliu, dar care te bucura, pentru ca ai senzatia ca intr-un anume fel masina comunica cu tine. Despre camera video care transmite imagini pe monitorul sistemului de navigatie in cazul mersului cu spatele nu cred ca mai este cazul sa va spun prea multe.
Dupa pornirea motorului, iti aduci aminte de evacuarea dubla, descoperind ca ea se justifica prin cilindreea propulsorului V6 de 3,5 litri, imprumutat de la acelasi Nissan 350Z. Ar fi sunat bine 280 CP, dar nu a fost sa fie. Doar 234 de cai sunt oferiti la 6.000 rpm, insa cuplul motor generos livreaza 318 Nm la 3.600 rpm. Una peste alta, sunt valori care il mentin pe Murano alaturi de Mazda si Subaru. Daca propulsorul reprezinta o surpriza placuta, cutia CVT este absolut fabuloasa. Sincer, nu inteleg de ce acest tip de cutie nu se generalizeaza, macar in cazul SUV-urilor. Daca s-ar intampla asta, Tribeca nu ar mai avea de suferit din cauza eternitatii pe care o presupune o schimbare de treapta.
Prin urmare, propulsorul viril si cutia care te pune sa ghicesti cand schimba vitezele sunt premisele unei povesti frumoase. Puterea este livrata linear si pare nesfarsita atunci cand lipesti acceleratia de podea. Este de preferat ca acest exercitiu sa fie facut in timpul deplasarilor in linie dreapta, pentru ca suspensia orientata spre confort nu contribuie la o agilitate iesita din comun pe viraje. Totusi as fi preferat ca respectiva suspensie sa fie ceva mai putin zgomotoasa la parcurgerea unor denivelari sau a vesnicelor cratere din soselele bucurestene. In schimb, pot spune inca de pe acum ca pachetul propulsor-cutie de viteze este castigatorul din acest test, cu un mic amendament, pe care il voi dezvalui ceva mai tarziu.