Mitsubishi Lancer vs Subaru Impreza

Subaru Impreza
Aaaaaaaaa! Putem începe cu: “A fost odată ca niciodată un model căruia lumea îi spunea Subaru Impreza. Un model care nu putea cîştiga nici un concurs de frumuseţe, dar a reuşit totuşi să fie agreat graţie performanţelor şi robusteţii sale. Indiferent că era vorba de versiunea de bază sau de inhibantul STi, toată lumea beneficia de tracţiune integrală, care în orice moment putea ţine prelegeri despre perfecţiune unor sisteme gen Quattro, 4Matic sau 4Motion.”

Ceea ce niponii de la Subaru numesc Symmetrical AWD este un fel de creuzet de alchimist. A dispărut acea Impreza, făcînd loc uneia care se doreşte în ton cu aşteptările clienţilor din anul 2007. Adică nu mai vorbim despre un sedan ci despre un hatchback, deşi sedanul există, însă numai pentru piaţa americană. O modificare guvernată şi de nevoia constructorului nipon de a avea o bază solidă pentru dezvoltarea unui model competitiv pentru Campionatul Mondial de Raliuri.

O revoluţie care nu a fost primită cu aplauze de publicul larg şi cu atît mai puţin de către fanii modelului. Dintr-un automobil cu o carismă cîştigată şi edificată în timp, s-a ajuns la un hatch banal care, privit din faţă, pare o mixtură japonezo-coreeană, pentru ca restul să se scufunde într-o banalitate dureroasă.

Mai salvează aparenţele stopurile spate cu leduri şi geam clar. Impreza deschide drumul unei noi imagini de marcă Subaru, una care urmează a se construi, dar care pe moment nu convinge. S-a debutat cu un facelift al lui Tribeca, unanim apreciat ca fiind uşor neinspirat, a continuat cu Impreza şi îşi verbalizează continuitatea prin intermediul noului Forester. La fel ca în cazul lui Lancer, nu putem compara vechea generaţie cu actuala. Acum, noul model concurează cu o gaşcă de hatch-uri bine ancorate în conştiinţa publică: VW Golf, Ford Focus, Honda Civic, Opel Astra…

Linia farurilor are o agresivitate moderată, una care face bine modelului în contextul dat. S-a pierdut un detaliu specific Subaru, portierele fără ramă la parbriz, dar s-a cîştigat atît la ergonomie (prin mărirea unghiului de deschidere a acestora), cît şi la securitate. Interiorul este complet nou, dar pe undeva păstrează aerul specific brandului. Materialele sînt identice cu cele din Lancer, însă asamblarea este perfectibilă. Atmosfera interioară e dominată de simplitate şi ergonomie, două caracteristici care fac bine unei maşini de volum, rămîne de văzut dacă vor convinge şi clienţii. Poziţia la volan e bună, uşor mai înaltă decît în Lancer, aşa cum am menţionat şi anterior.

În schimb, posibilitatea reglării în profunzime a coloanei de direcţie ajută la găsirea unei poziţii de condus optime. Spaţiul interior este corect şi pentru locurile din spate, în schimb volumul portbagajului, de doar 301 litri, constituie un dezavantaj serios în clasa în care “debutează” Impreza. Frînele sunt bine dozate, în schimb deranjează destul de mult inexactitatea cutiei. Direcţia e precisă, dar ceva mai mult asistată decît la rivalul de la Mitsubishi. În cazul ambelor modele, este uşor forţată ideea de condus sportiv, nu prea te ajută ce ai sub capotă. Totuşi, cu ceva implicare, poţi avea impresia că se întîmplă ceva. În acest caz, Impreza scoate la iveală o dualitate interesantă.

Ruliul pe virajele atacate în forţă este grosolan, chiar dă de gîndit dacă maşina va rămîne pe patru roţi sau ba. Trecînd peste instinctul de conservare şi menţinînd ritmul, descoperi că Impreza se duce acolo unde îi ceri. Păstrează traiectoria cu o încăpăţînare incredibilă, iar la limită, dacă este provocată, devine supraviratoare, o calitate care pe unii îi poate speria, dar în acelaşi timp îi bucură pe alţii. De menţionat că versiunea 1.5R nu are în dotare nici un sistem electronic, ci doar ABS. Cei de la Subaru mizează enorm pe sistemul lor de tracţiune integrală, iar încrederea acestora este pe deplin justificată.

Chiar în condiţii de aderenţă scăzută, Impreza nu a manifestat un comportament rebel şi imprevizibil. Un alt atu al modelului, deşi în acest segment el poate fi considerat inutil, este demultiplicarea redusă a cutiei, detaliu specific modelelor offroad pur-sînge. El se dovedeşte totuşi folositor în cazul unui “delir” pe o pajişte verde care ascunde sub ea nămol din abundenţă sau în cazul în care ajungeţi în alte situaţii delicate. Există posibilitatea accesării unei forţe de tracţiune generoase. Impreza surprinde plăcut prin silenţiozitatea de la interior, doar “bolborositul” micuţului boxer făcîndu-se simţit aici. La capitolul reprize, Impreza este vizibil sub Lancer, asta şi datorită sistemului de tracţiune integrală.

Concluzie
Mitsubishi Lancer se dovedeşte un pachet mai unitar, mai ofertant decît Impreza. E un model care te “îmbracă” mai bine în cazul utilizării cotidiene, dar nu pot spune că străluceşte orbitor la vreun capitol, poate doar la design. De cealaltă parte, Impreza oferă, sub un ambalaj anost, ceva pe care te poţi baza în situaţii ce depăşeşc cu mult “imaginaţia” unui hatchback. Ambele sînt modele pe care este de preferat să le achiziţionaţi cu motorizări mai mari. Lancer punctează bine la marea majoritate a capitolelor, ceea cel îl plasează în faţa lui Impreza. Acest lucru este valabil în cazul modelelor destinate celor “lăsaţi la vatră”… Mulţi aşteaptă însă marele duel EVO X vs Impreza WRX STi.

Mitsubishi Lancer şi Subaru Impreza, două simboluri care stau la baza evoluţiei motorsportului la nivel mondial şi care au adunat sub flamurile lor armate de adepţi, nu au reuşit stabilirea unui verdict definitiv nici măcar pentru o fracţiune de secundă. Adică un verdict din care să se poată trage concluzia care este mai bun. De ce? Din cauza efervescenţei incredibile cu care au muncit departamentele tehnice pentru a oferi un produs cît mai bun pe piaţă.

Desigur, este vorba despre vîrfurile acestor modele, în particular seria EVO şi dinastia STi. Două nume care de-a lungul timpului s-au dorit a fi vectori de imagine pentru gama civilă. La un moment dat, onoarea, această medalie la care niponii ţineau enorm de mult, se pare că a ruginit. S-a investit totul în scopul umilirii adversarului, uitîndu-se de aşteptările omului obişnuit.

Astfel s-a ajuns pînă acolo încît un EVO sau un STi şi-au permis cu nonşalanţă să pună la îndoială performanţele unor modele sport cu pedigree. Încet, dar sigur, clientul a început să se teamă de asocierea sa cu unul dintre aceste două nume. El voia doar un mijloc de deplasare, ceva care să corespundă ideii lui de necesitate zilnică, iar nu un produs din cauza căruia să se trezească provocat în trafic de juni “feroce” doar pentru faptul că poseda o caroserie, chiar dacă sub ea se afla un cuminte 4 cilindri de 1,5 litri. Ca fapt divers, pentru a înţelege fenomenul, există cazuri de clienţi Impreza 1.5 care au optat pentru kitul exterior STi doar din dorinţa de a face impresie în curtea interioară a blocului.

Ambele modele au ajuns să aibă statutul de produse de nişă, fapt ce s-a repercutat serios asupra vînzărilor. Dar iată că a venit momentul schimbării, cînd cineva din fiecare companie a decis să pună capăt cursei înarmărilor. Extrem de curios este faptul că această schimbare se caracterizează printr-o sincronizare care ar face să pălească de invidie şi o echipă de înot sincron. Asta şi pentru că, după “secole” de eroice înfruntări, cele două companii au ajuns să fie legate ombilical la nivel subconştient. Aşadar, astăzi avem un Lancer şi o Impreza poate la fel de virgine cum au fost, la vremea lor, primele generaţii.

Designerii s-au văzut nevoiţi să “uite” de rachete şi să se concentreze asupra realizării unor modele în faţa cărora o familie obişnuită să nu aibă senzaţia că vin de la probele speciale din campionatele de raliuri. Iată deci două modele care, în aparenţă măcar, nu prea mai au ceva în comun cu generaţiile pe care le înlocuiesc. Prin urmare, putem vorbi de un moment istoric în evoluţia celor două branduri. Pentru a înţelege filosofia care stă la baza noilor modele, am decis să punem faţă în faţă versiunile de bază ale acestora, fie chiar şi în privinţa motorizării.

Pagini: 1 2