Mitsubishi L200 vs. Toyota Hilux

In Mitsubishi, lucrurile stau cu totul altfel. Fortand nota, as zice ca poti furniza pana si prognoza meteo pentru INMH, gratie barometrului din interior. Sistem audio, climatizare, altimetru, busola si o atmosfera vesela si primitoare, care nu are mai nimic in comun cu munca. Are in schimb cu vacantele la mare sau la munte. Spatiul interior nu este la fel de mare ca la Toyota – sau cel putin senzatia de spatiu, pentru ca in fisa tehnica a lui L200 scrie ca modelul beneficiaza de cel mai mare interior din clasa. Se prea poate, dar nu se vede; oricum, nu-ti imagina ca vei sta ghemuit. Accesul la locurile din spate este facil in cazul ambelor modele, facand uitat faptul ca trebuia sa dai dovada de abilitati de contorsionist pentru a lua loc pe bancheta din spate a modelelor vechi. Mitsubishi este ceva mai compact decat Hilux, dar acest fapt se plateste la volumul benei, a carei lungime este cu 20 cm mai mica decat la Toyota, aspect care cenzureaza destul de mult abilitatea de allrounder la L200. In schimb Hilux, cu a sa bena aproape patrata, 1.520 mm lungime si 1.515 mm latime, poate gazdui chiar si un ATV de mici dimensiuni.

O scurta recapitulare aduce un punct pentru Mitsubishi L200 la interior si un punct pentru Toyota Hilux la categoria volum bena. Prin urmare, L200 – 2 puncte, Hilux – 1 punct. La capitolul motorizare, ambele modele par a sta pe picior de egalitate: propulsoare diesel de 2.500 cmc. Pe “hartie”, insa, apar noi diferente: L200 dispune de 136 CP si un cuplu motor de 314 Nm, Hilux “poate” doar 102 CP si 260 Nm, iar in trafic aceste diferente devin si mai evidente.

Pentru Toyota trebuie sa abordezi un stil de conducere lejer, lipsit de crispare si nu trebuie sa speri in nici un caz la medii orare record pe anumite trasee. Un propulsor corect pentru masina (vorbim despre un pick-up), care suna extrem de placut inca de la pornire, dar este penalizat putin de etajarea lunga a cutiei in cinci trepte… imi cer scuze, am uitat ca vorbesc despre un pick-up care nu alearga in curse de dragstere.

In schimb, Mitsubishi este extrem de viril si te imbie sa fii “obraznic” in trafic, sa cauti trasee care ar face deliciul domnilor de la supravegherea traficului. La fiecare accelerare, lasa impresia ca vrea sa razbune insuccesele din WRC, pentru ca in rally-raid lucrurile par a evolua spre o competitie monomarca, avand in vedere succesele cu repetitie ale casei cu trei diamante. Totusi propulsorul lui L200 are un minus: este mai zgomotos decat cel al lui Toyota. Tinuta de drum, tipica unui pick-up in cazul ambelor modele, necesita o minima experienta de capitan de vas pentru a te obisnui cu tangajul si cu ruliul, in eventualitatea “rara” in care intalnesti o groapa in carosabil sau pe viraje. O analiza corecta a tinutei de drum ar fi necesitat minimum 300-500 kg in bena, dar nu a vrut nimeni sa ne imprumute niste saci de ciment decat contracost.

Mitsubishi L200 vine in dotarea de serie cu celebrul sistem Super Select 4 Wheel Drive, o premiera in gama pick-up. In mod normal, se ruleaza in configuratia 4×2, dar daca lucrurile se complica, se poate selecta tractiunea integrala, chiar si in mers, iar in cazurile extreme trebuie sa apelezi la reductor, pentru a te asigura ca tu invarti Pamantul, nu el pe tine. In off-road, masina face parte din categoria Old School, la fel ca si Toyota, si ambele se descurca admirabil. Sunt penalizate doar de ampatamentul mare, care limiteaza accesibilitatea.

Mitsubishi reclama un plus de atentie in teren accidentat, mai ales la manevrele cu spatele, din cauza barei de protectie metalice amplasate cam jos, fapt care fura ceva grade din unghiul maxim de degajare. Toyota este ceva mai arhaica la nivelul sistemului de tractiune, dar cred ca se bazeaza pe ideea: mai simplu, mai fiabil. Tractiune permanenta spate integrala si doar o pozitie pentru reductor. Exceleaza la capitolul accesibilitate in teren – nu cred ca voi uita usor lejeritatea cu care, la primul test, Hilux s-a extras dintr-o crevasa adanca de 1 metru.

Pagini: 1 2 3 4