Mazda6 este cel mai unitar pachet din comparativ. Se dorește modernă, sportivă și elegantă și reușește să îmbine toate aceste calități într-un mod extrem de fluid. Nu are pretenții de segment premium, dar ceea ce oferă poate duce cu gândul la un model care aspiră spre această zonă semielitistă. Honda Accord își declară sec intenția de premium, dar din păcate nu se poate rupe de trecut. Are o dublă personalitate care o plasează într-un eter greu palpabil, un “no man’s land” al celor două segmente.
O parte din mine regretă vechiul Accord, o altă parte salută noul Accord. Dar categoric noua Honda nu livrează aceeași soliditate ca Mazda6. Avensis pare a fi un arbitru care nu are de spus nici un cuvânt în acest duel. Totuși, Toyota nu se află acolo sus din întâmplare. Lui Avensis îi poți reproșa multe, dar în final ajungi să îl respecți, pentru că își face excelent meseria. Nu va obosi, nu va mârâi, nu va chițăi… va funcționa ca un metronom. Este un fel de neurochirurg pentru care slalomul printre neuroni este o rutină.