Mazda6 vs Honda Accord vs Toyota Avensis

Modele care duc o luptă surdă în segment cu cele europene. O luptă surdă se duce și în România, unde încă domină legenda mașinii germane. În tot acest răstimp, europenii, în studiile lor de calitate, se înghesuie să plaseze pe primele locuri modelele de la Soare-Răsare. Să fi descoperit ei paradisul pierdul al sedanurilor de clasă mare?

Cine nu are bătrâni să și-i cumpere. Inițial, Avensis era calificată doar pentru ultima poziție a podiumului în acest comparativ. Dintr-o superficialitate nefirească, uitasem de calitățile acestui model și mă lăsasem ușor furat de exotismul noilor venite.

Designul modelului poate nu mai este la zi, nu-i la fel de proaspăt precum cel al noilor Honda Accord și Mazda6, dar volumele caroseriei sunt bine definite. Oricum, încă de la lansare, Avensis a câștigat fani nu prin frumusețe, ci prin alte calități. Modelul celor de la Toyota, deși nu mai este la prima tinerețe, încă impresionează la exterior prin calitatea finisărilor, a asamblării și a spațiilor mici dintre panourile caroseriei. Poate fi parcat fără nici o grijă lângă suratele mai tinere fără a-și trăda vârsta. Habitaclul a fost poate cel mai afectat de trecerea timpului.

Nu intră în discuție calitatea materialelor și nici cea a asamblării, care sunt ireproșabile, însă designul este ușor depășit. Comparativ cu Accord sau Mazda6, la interior Avensis nu reușește să te îmbrace la fel de bine. Nu există probleme din punct de vedere ergonomic, dar ai senzația că nu te afli în 2008, ci cândva prin 2004. Mai uiți de toate astea când descoperi cât de intuitivă este accesarea comenzilor și navigarea prin meniul computerului de bord. Poate iluminarea galben-portocalie a bordului e cam obositoare.

Poziția la volan este ușor înaltă comparativ cu ce oferă celelalte două modele japoneze, dar nu e vădit deranjantă. Totuși, în situația în care vrei să trezești samuraiul din Avensis, acest aspect devine vizibil, la fel ca și suportul lateral precar oferit de scaunele față. La prima vedere, modelul Avensis pare ajuns de vârstă și nu prea lasă impresia că ar avea un as în mânecă pentru a echilibra puțin lupta. Greșit, însă! Realizezi incredibila stare de sănătate și prospețime a modelului atunci când începi să devorezi kilometri.

Direcția s-a dovedit mai precisă și cu un feedback mai bun decât la Accord, suspensia este mai fermă și filtrează parcă mai bine denivelările decât în cazul celor două japoneze noi. Chiar am rămas surprins să găsesc un pachet al suspensiei atât de omogen la un model cu atâția ani în spate. Cutia manuală cu șase trepte este precisă și plăcută, deși pierde o sutime la capitolul satisfacție dacă o raportăm la cutia Accord-ului. Cea de la Mazda nu intră în discuție, pentru că este etalon în acest segment, din punctul meu de vedere.

Modelul de la test era echipat cu propulsorul D-4D de 2 litri care dezvoltă 126 CP la 3.600 RPM și 300 Nm între 2.000 și 2.800 RPM. Poate lupta e ușor inegală, corect ar fi fost să avem cei 150 CP ai propulsorului D-4D 2.2 diesel, dar, cu toate acestea, Avensis nu a dat semne vizibile de oboseală. Diferența de putere a fost sesizabilă, dar în nici un caz nu îți venea să oprești pe dreapta și să arunci cheile în șanț. Propulsorul trage frumos, livrează putere linear și se plafonează undeva pe la 4.000 RPM.

Marele lui avantaj îl reprezintă consumul: într-un regim de condus ceva mai mult decât sportiv, consumul mediu nu a depășit 9 litri, ba chiar a rămas blocat undeva la 8,8 litri la suta de kilometri. Din punctul de vedere al relației cu benzinăriile, Avensis se dovedește cel mai retractil cu pompa de motorină. Am rămas impresionat și de ruliul mai redus pe viraje decât al lui Accord și de faptul că mașina comunică la limită excelent orice tendință. O notă foarte bună pentru pedalier, deși pedala de frână ar putea livra consistență ceva mai devreme, nu pe finalul cursei.Avensis se dovedește încă o ofertă omogenă, fără discrepanțe frapante.

Pagini: 1 2 3 4