Mazda CX-7 vs Mitsubishi Outlander vs Subaru Forester

CX-7 a fost încă de la lansare un model extrem de apreciat
şi bine primit de piaţă. A cucerit prin design, dar şi prin
atitudinea sportivă. Totuşi, CX-7 rămânea un SUV de nişă, prin
faptul că în ofertă exista doar un propulsor pe benzină
supraalimentat.

În toamna anului trecut, problema a fost rezolvată, fanii modelului
putând opta pentru un propulsor diesel de 2.2 litri. Cu cei 173 CP
oferiţi la 3.500 rpm şi 400 Nm la 2.000 rpm, versiunea diesel
conservă atitudinea uşor sportivă a SUV-ului japonez. Totuşi, la
turaţii joase, propulsorul, în regimul 1.500 – 2.000 rpm, nu este
atât de elastic; simţi nevoia unei retrogradări.

O dată cu propulsorul diesel, CX-7 a trecut puţin şi prin mâna
esteticienilor. S-a accentuat aerul sportiv al caroseriei, fie prin
dimensionarea mai generoasă a unor prize de aer, fie prin
conturarea ceva mai pronunţată a muchiilor caroseriei.

Au fost redesenate şi stopurile spate, şi-au făcut apariţia şi
semnalizările încorporate în oglinzile retrovizoare laterale.
Interiorul a trecut printr-un proces de rafinare. Marea majoritatea
a materialelor au fost îmbunătăţite, şi finisările au câştigat,
plus câteva mici elemente redesenate. Aici incluzând şi volanul,
care a primit mai multe comenzi.

Poziţia la volan este corectă, poate mai apropiată de cea
dintr-o berlină decât de cea dintr-un SUV. Contrastează uşor
poziţia joasă la volan cu masivitatea planşei de bord şi cu linia
înaltă a geamurilor laterale. Mai sunt şi ceva minusuri ergonomice,
cum ar fi volumul redus al buzunarelor laterale din portiere.

Şi cele două display-uri centrale pot crea mici confuzii, ar fi
fost de preferat un singur afişaj pentru toate informaţiile. On
road, Mazda cucereşte prin rigoare, dă încredere celui de la volan.
Îţi lasă impresia că eşti la volanul unei berline cu valenţe
sportive – ruliu redus, suspensie rigidă pentru un SUV, direcţie
precisă şi cu suficient feedback – chiar o maşină plăcută de scos
la plimbare pe un drum virajat.

Sistemul de tracţiune integrală trimite doar până la 50% din cuplu
către puntea spate, în funcţie de condiţiile de aderenţă. Este o
integrală permanentă şi atât, nu există posibilitatea blocării
diferenţialului central sau folosirea doar a punţii faţă ca punte
motoare.

Dacă pe drum Mazda cucereşte, în off-road nu se simte în
largul ei. Nici nu a fost vorba de fapt despre un off-road, ci doar
de o mică sesiune pe drumuri de pământ şi ceva joacă în nisip. În
cazul unui rulaj cuminte, totul este sub control, dacă doreşti să
ridici puţin tonul, lucrurile se complică uşor, practic eşti în
voia electronicii.

Şi nu e vorba despre un stil de condus care să răzbune vreo carieră
eşuată de pilot WRC! Controlul tracţiunii nu poate fi decuplat,
există un buton pentru aşa ceva, dar de îndată ce maşina rupe
aderenţa sau derapează puţin, totul este guvernat de
electronică.

Şi apoi ai de luptat cu o tracţiune faţă care devine integrală şi
apoi iar faţă, ş.a.m.d. Nu este un minus, dar acest control
sufocant al electronicii te poate pune în situaţii jenante. Dar
cine doreşte off-road, poate arunca o privire la BT-50, CX-7 nu îşi
propune să stabilească recorduri prin noroaie. Mazda oferă un SUV
matur, bine realizat şi echipat, şi extrem de plăcut onroad. Dar
faptul că are limite reale în off-road o penalizează puţin.