Honda Civic Hybrid vs Toyota Prius
Cu Toyota Prius am mai avut de-a face şi am concluzionat atunci că scoate ecologistul din tine, chiar dacă în vine îţi fierbe cea mai pură benzină.
Schimbări multe sînt şi în habitaclu, cea mai importantă fiind înlocuirea tabloului de bord. A dispărut maneta schimbătorului de viteze aflată lîngă volan (în stilul maşinilor americane), care acoperea o parte dintre instrumente. Locul ei a fost luat de un mic joystick plasat mai jos, uşor de acţionat. Conform kit-ului de presă, sînt mai multe suporturi pentru pahare, spaţiile de depozitare sînt mai mari, iar sistemul audio e net superior. Nu pot să contrazic aceste afirmaţii, eu neavînd contact (de gradul III) cu prima generaţie, dar logo-ul JBL de pe “înalte” nu s-a făcut de ruşine. La fel de trîmbiţat este şi cîştigul de spaţiu pe banchetă. Pot să spun că loc există destul, doar linia descendentă a pavilionului deranjează un pic. Avînd un portbagaj de 408 litri, Prius se achită onorabil de obligaţiile unei “familiale”. El oferă chiar mai mult decît concurentul direct şi prezent aici, Honda Civic Hybrid. Pe cînd la acesta din urmă bateriile motorului electric sînt încorporate în spătarul banchetei, la Prius ele ocupă spaţiul din podeaua portbagajului şi, astfel, capacitatea utilă poate fi mărită prin rabatare.
Bateria se încarcă şi cînd maşina rulează (fără să apăsăm pedala de acceleraţie), respectiv la frînare. Pe lîngă o diagramă care îţi prezintă în detaliu ce, cînd şi cum funcţionează, sistemul de informaţii îţi arată (prin afişarea unor siluete verzi de maşină) cîtă energie (în waţi) recuperezi dacă şofezi destul de economic. Asta te face să fii foarte grijuliu cu pedala de acceleraţie, tot efortul tău concentrîndu-se spre dobîndirea micilor “recompense” verzi.
Pentru a obţine consumuri mici, trebuie să înveţi să conduci Prius-ul. O şmecherie pe care am descoperit-o este să accelerezi pînă ajungi la o viteză de croazieră acceptabilă. De cele mai multe ori nu vei reuşi să atingi acest deziderat fără aportul propulsorului pe benzină, dar dacă iei piciorul de pe acceleraţie, după care apeşi foarte fin, poţi să-l întrerupi din funcţionare şi să-l “convingi” pe cel electric să intervină pentru a păstra ritmul. Am reuşit să-l fraieresc pe Otto atît la 40 km/h, cît şi la 70-80 km/h, pe kilometri întregi. Nu este uşor, îţi trebuie ceva exerciţiu, însă maşinuţele verzi vor inunda ecranul, iar tu vei fi Captain Planet. În Bucureştiul supraaglomerat, cel mai mic consum pe care l-am obţinut a fost de 6,5 l/100 km, iar la drum lung – de 5,5 litri.
Cînd am testat sedanul simplu, am tras o concluzie, şi anume că, deşi formele caroseriei mie unuia nu-mi plac în mod deosebit, lumea pare atrasă într-un mod inexplicabil de silueta ei. Acest lucru subiectiv s-a concretizat şi în cazul hibridului, împreună cu adevărul că, faţă de Prius, Civic Hybrid, per total, e mai maşină.
Mărturie a acestui fapt stă şi interiorul, unde totul (de la poziţia la volan, pînă la forme şi soluţii de ergonomie) pare mai cunoscut. Revenind la planul părtinitor, trebuie să spun că acest habitaclu îmi place mai mult prin liniile şi mai futuriste, pe alocuri puternic organice.
Spaţiul pe banchetă pare şi el mai mare, păcat că latura practică e stricată de bancheta nerabatabilă, cum am mai menţionat. Situaţia nu este îmbunătăţită nici de portbagaj, cu peste 50 de litri mai mic (350 litri).
Propulsia este în mare măsură similară, Honda bazîndu-se tot pe o combinaţie de motor pe benzină ajutat de unul electric. Cilindreea primului e cu 100 de centrimetri cubi (1,5 vs 1,4 litri) mai mică, dar motorul este mai puternic, dezvoltînd 95 de cai. În schimb, motorul electric trage cu doar 20 CP, însă puterea cumulată este un pic mai mare – 115 CP şi 167 Nm.
Pînă şi greutatea celor două combatante este foarte apropiată, diferenţa fiind de 7 kg. Cu toate acestea, Civic-ul se simte mult mai lent, aşa cum o dovedeşte şi cronometrul (0-100 km/h în 12,1 secunde, faţă de10,9 la Prius), cauza probabilă fiind motorul electric mai slab, coroborat cu transmisia CVT mai ineficientă.
Toyota şi-a primit partea leului în acest articol datorită faptului că se achită mult mai bine de sarcina primită, adică să fie un hibrid eficient. Sistemul lui Honda este mai degrabă un Stop&Go mai complicat, care opreşte motorul doar cînd vrea el şi e foarte greu de convins să mişte maşina, pe distanţe mai lungi, doar cu ajutorul celui electric. Asta doar dacă nu vreţi să vă tîrîţi cu 15 la oră prin infernul bucureştean, ceea ce, avînd în vedere conduita aşa-zişilor şoferi din jurul tău, ar fi un gest sinucigaş.
În schimb, cei care vor aplica reţeta de condus folosită de mine pentru Prius vor constata că valorile consumului înregistrate în test sînt relativ uşor de obţinut şi fac ca datele Civic-ului (8,5-10,3 litri) într-o utilizare similară să pălească de invidie.
Cîştigă, deci, Prius, dar nici efortul celor de la Honda nu-i un mizilic. Nu pot decît să aplaud ambele companii pentru că au “cojones” şi să sper că Civic se va răzbuna la un moment dat. Oricum, ţeapa destinată membrelor OPEC-ului se conturează încet-încet şi poate, astfel, vor fi forţate să mai reducă din preţ. Poate…