Primul contact cu ambele modele l-am avut la lansările
internaţionale pentru presă. Şi, în ambele cazuri, am avut ocazia
să le chinui şi pe circuit. Nu mai sunt atât de proaspete pe piaţă,
dar gradul de exotism şi l-au conservat mai mult decât onorabil. Nu
cred că trebuie să mai aduc aminte că, în cazul lui Evolution,
întâi a fost găina şi apoi oul. În mod obişnuit, versiunile sport
sunt declinări ale modelelor de serie. Mitsubishi a urmat drumul
uşor invers. În 2005, la salonul de la Tokyo, Mitsubishi a
prezentat Concept-X, pentru ca, doi ani mai târziu, să expună la
Detroit Prototype-X.
Faptul că Lancer, model lansat la acelaşi salon de la Detroit în
2007, era o cizelare a liniilor obraznice afişate de Concept-X nu a
fost negat de nimeni. Atunci când s-au apucat de Evolution, niponii
au formatat hard-ul pe care erau stocate informaţiile de la EVO IX,
VIII, VII ş.a.m.d. Au dorit ceva cu totul nou şi au obţinut acest
lucru. Sunt mulţi care refuză noua linie, dar nu poţi refuza
evoluţia. Poate mă regăsesc şi eu printre cei care suspină după un
EVO XIII sau IX, dar nu pot să nu admir ultima creaţie. Subaru a
reinventat Impreza, odată cu ultima generaţie. Aici, corul de
regrete este mult mai sonor.
Sedanul albastru cu roţi aurii şi aripă uriaşă de pe capacul
portbagajului… ufffff! Pentru a calma puţin spiritele revoltate
de designul anonim al hatch-ului, cei de la Subaru au apelat la un
mic artificiu. Au prezentat prototipul maşinii de competiţie, care
a creat un orizont de aşteptare în jurul versiunii de serie. Iar
când a apărut aceasta din urmă, parcă a fost mai uşor acceptată.
Poate Impreza este ceva mai discretă decât Lancer, dar ambele
impresionează estetic. Oricum, Subaru a recuperat ceva din aura
evaporată prin lansarea versiunii STI în trei volume.
Până o să punem mâna pe ea, salutăm cu enormă bucurie revenirea
aripii pe portbagaj. Interioarele nu sunt opere de artă, sunt
reduse la esenţa confortului şi optimizarea ergonomiei. Dacă ne
raportăm la preţul de achiziţie al fiecărui exemplar, există
tentaţia evidentă de a critica anumite materiale din interiorul
ambelor modele. Parcă ai dori să primeşti ceva mai mult de banii pe
care îi laşi la caseria Mitsubishi sau Subaru. Acest lucru este
valabil dacă interacţionezi pentru prima dată cu aceste creaturi.
Dacă deja ai trecut printr-un model, ştii ce vrei, ştii pe ce dai
banii, ştii ce primeşti.
Chiar dacă liniile exterioare au evoluat puternic, fiecare model
a conservat identitatea de marcă asimilată în timp la volanul
generaţiilor apuse. Sunt detalii care contribuie la ambianţa
interioară: iluminarea, organizarea interioară, desenul ceasurilor,
fonturile utilizate. Poziţia la volan este pură în ambele modele.
Parcă în Mitsubishi poziţia este uşor mai joasă decât în Subaru.
Într-o utilizare cotidiană, Impreza se dovedeşte mai prietenoasă,
mai umană. Chiar şi în cazul unor drumuri mai lungi, STI-ul se
devedeşte mai confortabil, atât ca ambianţă sonoră, cât şi din
punct de vedere al suspensiei. Evolution este mult mai radical,
lasă impresia că stă tot timpul în gardă. Iar la drum lung, starea
de alertă pe care o emană Lancer devine uşor obositoare.