Gentleman drive – Infiniti G37S vs Porsche Cayman S

Ingredientele esenţiale sunt cam aceleaşi – 6
cilindri, motor aspirat, cutie automată, şi 320 CP livraţi către
puntea spate… Ah, şi culoarea roşie! Infiniti îşi
menţine gradul de exotism, este încă o prezenţă virgină în peisajul
auto european. Divizia de lux a celor de la Nissan şi-a pregătit
bine debarcarea pe bătrânul continent. Singurul detaliu care
necesită acomodare este linia exterioară.

Este elegantă şi sportivă, dar există tuşe de design pe care
europeanul nu prea le-a zărit până acum, decât poate prin vitrinele
showroom-urilor vreunui dealer care importa maşini din America.
Sau, cum ar spune europeanul, Infiniti parcă nu are o imagine de
marcă bine conturată. Firesc pe undeva, dar, dacă ai afirma aşa
ceva în America, probabil că ai fi linşat destul de repede. Ar fi
poate singurul minus al maşinii, dar simultan descoperi că el se
transformă într-unul dintre avantaje. Ştii că maşina ta nu va fi
considerată uniformă.

Volumele sunt extrem de bine proporţionate, în condiţiile în
care coupé-ul îşi împarte tehnic platforma cu sedanul. Oricum, G37S
este unul dintre cele mai elegante coupé-uri de pe piaţă, fură
puţin din aura şi farmecul unui Nissan Silva S15. Astfel, coupé-ul
nipon propune un cocktail de eleganţă şi atitudine rebelă.
Interiorul surprinde prin decenţă şi sobrietate. Nu ştiu de ce mă
aşteptam parcă la ceva mai mult kitsch, dar acesta lipseşte cu
desăvârşire sau aproape, dacă facem abstracţie de ceasul montat pe
consola centrală. Ceas care a cam devenit laitmotivul oricărui
constructor japonez.

Dar avem un habitaclu excelent finisat, materiale premium şi o
ergonomie bună. Scaunele faţă impresionează prin posibilităţile
complete de reglare-ajustare şi prin bunul suport lateral, livrat
atât pentru spate, cât şi pentru şezut. De asemenea, volanul oferă
o bună priză şi, pe undeva, prin calibru aduce parcă aminte de cele
de la divizia MPower. Reglajul lui pe înălţime se face simultan cu
întreg tabloul de bord, fapt ce permite o vizibilitate optimă şi
permanentă asupra cadranelor.

La toate acestea adaug cele două padele pentru schimbatul
vitezelor, amplasate fix, dar generos dimensionate, pentru a putea
fi accesate cât mai uşor. Am regăsit aceleaşi ornamente din
aluminiu mătuit/ zgâriat la interior care, pe lângă faptul că aduc
un plus de eleganţă, rezistă foarte bine în timp. Cayman S vine cu
porţia lui de exotism, dar un exotism descins din 911.
Impresionează inevitabil sigla, iar apoi linia caroseriei: are
multă puritate şi forţă, venite tocmai din rafinarea unui idei.
Niciun obstacol nu mă împiedică să zăresc în linia lui Cayman S un
Porsche 356.

Acest frăţior mai mic al lui 911 reuşeşte să conserve aerul de
rebel care la legenda Porsche s-a cam diluat, a fost înlocuită cu
un parfum fin burghez. Evident că nu este cazul unor astfel de
arome când vine vorba de un GT3 RS. Interiorul lui Cayman este un
spaţiu mult mai intim, mai claustrophobic, în sensul sportiv.
Germanii au dorit rigoare în habitaclul lui Cayman. Calitatea
materialelor şi asamblarea impresionează, dar lipseşte poezia,
primează funcţionalitatea. Poziţia la volan este perfectă pentru o
sportivă. Scaunele din Porsche se apropie mai mult de unele de
competiţie, dacă le privim comparativ cu cele din Infiniti. Mesajul
este clar, se exploateză cei 320 CP. Ce mi-aş mai fi dorit… Poate
nişte clapete în spatele volanului, pentru că butonaşele de pe
volan pentru schimbat treptele sunt total ne-intuitive, iar grila
manuală de la cutia PDK s-a americanizat.

Pagini: 1 2 3 4