In test au fost prezente doua motorizari diesel (Roomster si Doblo) si noua “benzina” cu 16 supape de pe Dacia. Puterile maxime sunt absolut identice (105 CP), dar comportamentul si caracterele sunt cum nu se poate mai diferite.
TDI-ul, de origine VW, se trezeste la viata scuturand puternic caroseria lui Roomster. Sunetul sau, in aceste prime momente, este de tractor, dar nici dupa aia nu se schimba simtitor. Chiar daca, pe hartie, beneficiaza de aportul a 240 Nm la doar 1.800 rpm, in realitate, asemenea altor propulsoare TDI, lipsa de cuplu este pregnanta sub 2.200 rpm. Dupa aceea isi vine in fire si pune in miscare caroseria maricica decent, dar niciodata sportiv. Pacat, pentru ca Roomster are cel mai bun tren de rulare, comportandu-se taman ca o masina de clasa mica. Stai jos, in scaune confortabile (care-ti sprijina bine picioarele), directia este exacta, volanul placut la atingere, franele sunt dozate bine, iar cutia e un exemplu de exactitate. In ciuda amortizarii mai ferme si a pneurilor cu talon mic, denivelarile sunt filtrate bine. Curbele stranse sau schimbarile de directie bruste nu reprezinta o problema, produsul fabricii din Mlada Boleslav aratandu-se foarte sigur pe sine, eventual, in situatii-limita, manifestand o usoara tendinta subviratoare.
Lumea care s-a aratat nemultumita de unu-sasele de 90 CP de pe Logan sedan va constata ca noua multisupapa trage intr-adevar mai bine, dar si “urla” mai tare… Oricum, cota performantelor este de domeniul SF-ului, daca ne raportam la ce insemna masina nationala in urma cu 40 de ani (apropo, La multi ani, Dacia!). Pozitia la volan este mult mai inalta decat in Roomster, ceea ce n-ar fi neaparat o problema, numai ca picioarele nu-ti sunt sustinute adecvat de sezutul scurt si obosesti repede (in doar 30-40 km). Trenul de rulare a fost revizuit, iar directia este mult mai exacta (impreuna cu timoneria cutiei de viteze), fapt ce a facut din MCV un all-rounder foarte puternic la capitolul dinamica. Franele sunt si ele bune, dar dozajul este perfectibil, la fel ca si functionarea ambreiajului. N-am vazut un ambreiaj care sa prinda atat de sus, fiind vadit deranjant si reprezentand un mare minus pentru 1.6 16v.
Doblo te rasfata cu o pozitie inalta la volan – o desfatare cand vine vorba de vizibilitatea de jur-imprejur. Scaunele sunt bune, dar volanul este inclinat, pozitia optima fiind cam greu de gasit. In oglinzile imense, poti vedea roata din spate, manevrele de parcare laterala fiind floare la ureche. Motorul JTD de 1,9 litri este cel mai rafinat, n-are gol turbo si trage de jos, fiind propulsorul referinta al acestui test. Cutia, in schimb, agata la trecerea intre trepte si nici timoneria nu este exacta, dar Doblo se revanseaza cand vine vorba de tinuta de drum. Chiar daca are cel mai mare ruliu, traiectoria aleasa este mentinuta cu usurinta, Doblo fiind o masina mult mai sigura decat pare. Puntea spate rigida penalizeaza confortul, dar, cu incarcaturi medii la bord, efectul Parkinson se diminueaza substantial.