Citroen C5 Tourer 2.0 HDI
Cel mai nou model sosit pe piaţă, versiunea break a Citroen-ului C5, e o revelaţie. Impresionează în primul rând prin design. Ca şi berlina C5, versiunea Tourer înseamnă pentru Citroen un pas enorm faţă de vechea generaţie C5.
Dacă modelul anterior primise un design banal, chiar urât pe alocuri, noul C5 are un aer de navetă spaţială. Personal, găsesc versiunea Tourer chiar mai frumoasă decât C5-ul sedan. Este impozantă, aproape la fel de mare caFord-ul Mondeo, numai proporţiile sunt diferite. Constructorul francez a preferat o capotă lungă şi de impact, un habitaclu vast şi un spaţiu util doar ceva mai mic decât al concurenţei, în ciuda dimensiunilor exterioare.
În mod surprinzător, Citroen C5 Tourer are capacitatea de încărcare cea mai mică, de doar 505 litri, însă vine cu alte facilităţi. Hayonul său cu acţionare electrică poate fi deschis prin apăsarea unui buton aflat pe telecomandă şi închis prin acţionarea unui buton de pe rama interioară a hayonului. Un alt rafinament tehnic îl reprezintă suspensia hidraulică, tradiţională în casa Citroen. În ciuda confortului suplimentar pe care-l oferă, acest tip de suspensie le-a adus francezilor multe critici de-a lungul timpului.
Pentru noul C5, Citroen asigură şi suspensie hidraulică, şi suspensie metalică clasică. Modelul nostru s-a prezentat la test cu prima dintre ele, care aduce un plus de confort faţă de cea clasică şi livrează o gradă la sol reglabilă fie în funcţie de viteza de rulare, fie manual, prin intermediul unor butoane amplasate în cockpit şi în portbagaj. Sistemul răspunde câteodată lent şi devine enervant, dar este unic în această clasă. Ţinuta de drum e confortabilă, suspensia, moale în modul normal, devenind mai rigidă prin acţionarea butonului sport.
Motorul 2.0 Hdi oferă doar 138 CP la 4.000 rpm şi 320 Nm la 2.000 rpm. Citroen-ul are şi cel mai futurist interior. Planşa de bord pare împrumutată de pe o navetă spaţială, iar volanul cu butuc fix e plin de butoane. Acest tip de volan a fost preluat de la modelul C4, dar calitatea materialelor a sporit. Păcat că Citroen a făcut rabat la câteva elemente care ar fi făcut diferenţa. Cheia de contact, manetele de acţionare a semnalizării & ştergătoarelor şi levierul schimbătorului de viteze sunt absolut identice celor de pe modelele C4 sau chiar C3. Dintre toate, levierul deranjează cel mai mult, fiind şi prea mare, şi imprecis în acţionare.
Este dificil de ales un singur model din cele patru. Fiecare are atùurile şi defectele lui. Şi fiecare interpretează într-un mod diferit conceptul de caroserie break. Ford-ul Mondeo e cel mai mare şi cel mai practic. Oferă o ţinută de drum excelentă şi cel mai mare portbagaj. În funcţie de nivelul de echipare, preţurile pleacă de la 19.900 de euro şi ajung la 23.300 de euro fără TVA pentru motorizarea 2.0 TDCI 140 CP. Passat-ul este poate învechit din punct de vedere stilistic, dar rămâne o alternativă viguroasă.
Noile motorizări TDI de doi litri sunt excelente, deşi preţul de achiziţie este mai mare decât al concurenţei: 20.600-25.000 de euro fără TVA. Renault aduce o Laguna break elegantă, mai frumoasă chiar decât versiunea sedan. Stilul prevalează asupra laturii practice. Totuşi, Renault are cel mai performant motor diesel de doi litri şi preţuri începând de la 20.000 de euro fără TVA. Citroen-ul e cel mai nou competitor şi impresionează în primul rând prin design şi prin rafinamentul tehnic dat de suspensia hidraulică. Preţurile încep de la 21.000 de euro fără TVA.
Gama de caroserii a oricărui model de volum din clasa compactă sau mare include şi o versiune deseori trecută cu vederea. Ea e căutată de obicei doar de clienţii care îşi doresc un automobil practic, cu un volum mare de încărcare. Este vorba despre caroseria de tip break, care la noi în ţară are conotaţii utilitare. Probabil că datorăm această mentalitate deja istoricei Dacia 1300 Break, preferata mediului rural, pentru că putea să transporte mărfuri în cantităţi mari.
Păcat, pentru că break-ul este una dintre cele mai elegante şi mai pragmatice caroserii din câte s-au inventat, fapt evident pe pieţele care apreciază acest tip de caroserie. Germania este probabil cea mai mare asemenea piaţă. Aici, la anumite modele, 80% dintre variantele vândute au caroserie break.
Pentru a vă convinge de faptul că această caroserie este deopotrivă practică şi elegantă, am decis să comparăm patru dintre cele mai importante modele din clasa medie. Actorii s-au numit Ford Mondeo Wagon, Volkswagen Passat Variant, Renault Laguna Estate şi mai nou-venitul Citroen C5 Tourer. Toate cele patru maşini erau echipate cu motorizări turbodiesel de doi litri, care dezvoltă aproximativ 140 CP.
Ford Mondeo Wagon 2.0 TDCI
Prin simpla sa prezenţă, Mondeo Wagon a fost cea mai impresionantă apariţie din rândul celor patru automobile implicate în test. Comparativ cu un Mondeo sedan, versiunea break este deosebit de lungă, măsurând 4,83 metri. Cel mai apropiat concurent în privinţa lungimii este noul Citroen C5 Tourer, cu 4,82 m. În cazul Citroen-ului, însă, acest fapt nu mai este la fel de plin de impact, din cauza capotei lungi.
Renault Laguna Estate are 4,80 m, iar Volkswagen Passat Variant 4,774 m. Dimensiunile modelului Mondeo se reflectă şi la interior. Spaţiul pentru pasagerii din spate este absolut suficient, iar cel pentru bagaje – de-a dreptul uriaş. Capacitatea de încărcare în cazul Ford-ului este de 542 litri; dacă rabatăm bacheta, aceasta ajunge la 1.733 de litri. Accesul este facil şi se face prin intermediul unui hayon cu deschidere amplă. Buza de încărcare e joasă, aşa că ridicarea obiectelor grele în portbagaj nu reprezintă o problemă.
O problemă ar putea consta în faptul că portbagajul este atât de adânc şi de lung, încât e oarecum dificil să te întinzi după un obiect de mici dimensiuni care se află în fundul lui. În plus, prelata care acoperă spaţiul util şi fereşte conţinutul de priviri indiscrete e de tip vechi, trebuind să fie trasă şi ghidată manual.
Motorul aflat sub capota care se deschide doar cu cheia de contact este un TDCI de doi litri, ce dezvoltă 140 CP la 4.000 rpm. Cuplul motor maxim, de 320 Nm, rămâne constant între 1.750 şi 2.250 rpm. O surpriză plăcută a oferit-o cutia automată în şase trepte cu care a venit modelul Mondeo la test: simplă, cu o cursă mică & precisă şi cu un mod manual acţionabil din levier. Celelalte automobile de test beneficiau de cutii de viteze manuale.
Totuşi, în cazul unei asemenea maşini de familie, inclusiv pentru confortul celui de la volan, o cutie automată decentă reprezintă un plus binevenit. Am apreciat în mod special la cutia automată a lui Mondeo faptul că modul manual avea plusul în jos şi minusul în sus. Adică, pentru a retrograda o treaptă, trebuie împins în levier şi nu invers, cum se întâmplă de obicei.
O altă dotare absolut necesară pentru un automobil de atari dimensiuni o reprezintă radarul de parcare atât în faţă, cât şi în spate. Îţi este de mare ajutor când ai de parcat acest automobil de aproape 5 metri lungime în spaţii înguste.