Comparativ Mercedes-Benz vs BMW

Recomand cu căldură o transmisie automată, deoarece cutia este etajată foarte scurt şi, în timpul deplasărilor pe distanţe mici prin trafic, e extrem de enervant să tot schimbi treptele. Faceliftul a însemnat pentru 330d mai mult rafinament interior şi exterior, dar, altminteri, Seria 3 rămâne un BMW veritabil, care în primul rând poate să meargă foarte rapid dacă îi ceri asta.

Direcţia este mai tare decât cea a lui C320 CDI, însă răspunsul la comenzi şi feedback-ul transmise şoferului sunt similare. Şi suspensiile au fost setate ceva mai rigid decât la Mercedes-Benz, dar în cazul de faţă acest lucru nu afectează pozitiv ţinuta de drum, din cauza tracţiunii integrale.

BMW-ul este logic mai nervos atunci când îl conduci astfel. Însă asta înseamnă doar că e mai liniştitor să conduci C320 CDI-ul, nicidecum că modelul ar fi mai confortabil şi mai puţin sportiv. Totuşi, datele de pe hârtie mă contrazic aici, pentru că Merc-ul este mai lent cu o secundă la acceleraţia de la 0 la 100 km/h.

Simţi acest lucru imediat ce pleci de pe loc, dar, sincer, nu este deranjant. Imediat ce atingi o viteză de croazieră ridicată, “sentimentul” pe care ţi-l transmite volanul este foarte asemănător în cele două maşini. C320 CDI are şi el un cuplu impresionant, de 510 Nm, dar puterea e ceva mai mică, de doar 224 CP. De ce? Pentru că fabricantul încă nu a apucat să o aducă la nivelul concurenţei. Staţi puţin şi veţi vedea. C320 CDI pare mai “prietenos” pentru că nu dă acea impresie de nervozitate pe care ţi-o transmite instantaneu 330d.

Pe primele viraje pe care ajungi, BMW-ul parcă îţi ia minţile şi tot ce vrei e să accelerezi, să accelerezi şi să accelrezi din nou. xDrive menţine maşina pe traiectorie, dar există o mică tentă de subvirare dacă intri prea tare în viraj; tot aşa, spatele joacă uşor dacă bruschezi maşina sau dacă frânezi foarte violent.

Cinste inginerilor, însă, pentru că, deşi au construit mereu BMW-uri nărăvaşe, ele sunt extrem de uşor de corectat dacă ai mai trecut prin asta. Chiar şi aşa, însă, nu aş da maşina pe mâinile unui începător. Tracţiunea integrală nu înseamnă siguranţă, ci doar impresia că poţi merge mai rapid mai mult timp, iar în final o viteză mult mai ridicată în momentul în care depăşeşti limita şi pierzi controlul.

La fel pot vorbi şi despre Mercedes. C320 CDI se comportă similar pe viraje şi chiar există momente în care realizezi că ai trecut mai repede prin ele decât cu BMW-ul. Asta pentru că trenul de rulare al lui Mercedes-Benz înclină maşina ceva mai mult, dar o face şi simţitor mai neutră atunci când întreci măsura. C320 este agil, răspunde la comenzi la fel de prompt ca 330d şi, în plus, se simte mai sigur şi mai confortabil.

La sfârşitul unei lupte de-a lungul căreia ai întors pe toate părţile, bune şi rele, cele două maşini, este greu să te pronunţi. Spaţiul interior e identic, amândouă pot căra acelaşi volum de bagaje, consumul şi emisiile poluante sunt similare, poziţia la volan la fel – joasă, sport şi ergonomică –, preţurile asemănătoare şi ambele maşini sună de parcă nu ar avea motoare sub capote.

Enigma? Mercedes este ceva mai lent, dar BMW e ceva mai enervant, pentru că în unele momente parcă nu ai vrea nici ca suspensiile să fie atât de tari, nici ca tracţiunea integrală să se comporte ca o propulsie. Enigma sporeşte şi iată unde s-a ajuns.

Ambele tabere sunt atât de bune încât, mai nou, luptele se încheie în remiză. Şi doar dragostea pentru o stea sau pentru alb-albastru poate să decidă, în locul tuturor considerentelor de ordin practic. Războiul continuă.

Românii adoră maşinile acestea. Când vine vorba de BMW şi de Mercedes, oamenii îşi uită copiii în parc, îşi neglizează nevestele, se iau la bătaie prin parcări, se înjură pe internet şi se privesc cu ciudă sau cu superioritate prin spălătorii. Asta pentru că rivalitatea dintre iubitorii de Mercedes-Benz şi cei de BMW nu se va stinge niciodată.

Un idiot a spus cândva că “Mercedes este confortabil, iar BMW e sportiv”. Şi de aici toate devierile stupide pornite de multe ori din discuţii contradictorii în miez de noapte de vară într-o parcare cu vedere la şoseaua pe care băieţii îţi etalează cunoştinţele în ale condusului. Sunt aspecte pitoreşti ale unei ţări în care unele lucruri nu se vor schimba niciodată şi un anume (stereo)tip de băiat nu va dispărea nicicând, pentru că, la naiba, se înmulţeşte şi el ca tot omul.

Dar toate aceste inconveniente devin momente de neuitat ale unei vieţi în care competiţia este cea care te ţine în viaţă. La fel, dacă Mercedes-Benz nu ar exista, BMW ar avea o problemă. Şi invers. Pentru că, să fim sinceri, imediat ce aduci în acelaşi loc două modele ale lor comparabile, realizezi că, pentru ei, viaţa chiar este o cursă.

Dacă în trecut un test comparativ între C-Klasse şi Seria 3 însemna o distracţie cu tracţiune spate şi motoare pe benzină, acum există în ambele curţi tracţiunea integrală şi nişte rachete atomice cu rol de motoare diesel în şase cilindri.

Sunt sigur că, dacă rogi acum vreun inginer de la Mercedes sau de la BMW să-ţi descrie motorul lui C320 CDI 4matic sau pe cel al lui 330d xDrive, respectivul va începe să vorbească despre veşnicele aberaţii numite consum mic, emisii poluante reduse şi alte bla-bla-uri – adică toate tâmpeniile care vând acum maşini. Lăsând la o parte faptul că aceste două maşini au un consum chiar foarte rezonabil într-un oraş aglomerat, totul se învârte de fapt în jurul puterii. Şi, oricum, pe amândoi constructorii îi interesează doar asta.

Pun pariu pe un M3 că, dacă mâine BMW duce motorul de trei litri diesel la 260 CP, Mercedes-Benz va face şi el acelaşi lucru. Păi dacă asta nu este în continuare o cursă a puterii, atunci cum o putem numi?! Desigur, ar începe ambii cu acelaşi bla-bla, că noile motoare sunt mai uşoare, mai puternice, deşi consumă mai puţin şi poluează cu x procente sub motoarele de dinainte, ya-ya.

Dar esenţa rămâne – puterea contează, performanţele vând maşina de la un anumit prag de preţ în sus, deci haideţi să nu ne gândim un moment la lucrurile practice şi să privim maşinile acestea exact aşa cum sunt ele. Două limuzine de clasă medie cu dotări de clasă mare, rachete sub capotă şi tracţiune integrală permanentă – asta pentru că oamenii se simt mai în siguranţă când ştiu că în loc de două roţi trag patru.
BMW-ul pe care îl vedeţi aici are 245 CP şi un cuplu uriaş, de 520 Nm, disponibil foarte de jos în ture.

În traducere, asta înseamnă că dacă nu ai o cutie automată, cei 520 Nm îţi rup capul instantaneu din treapta 1, care “durează” cam două secunde. Imediat trebuie să schimbi a doua, simţi puterea cum încearcă să arunce spatele în derivă, faci 5,9 secunde până la 100 km/h şi, când într-un final schimbi treapta a patra, ai peste 160 km/h. 330d xDrive este o bestie ce poate ruşina multe maşini sport pe care le-am condus. Tracţiunea integrală o face mai rapidă decât aceeaşi versiune dar cu tracţiune spate şi poţi jura că te afli într-un M3 din urmă cu două generaţii, care, foarte sincer, ar fi groaznic de umilit de maşina asta