Comparativ Dacia Duster vs. Hyundai Tucson second hand

Modelul Hyundai Tucson second hand pe care l-am pus împotriva
Daciei Duster nu era echipat cu un diesel, din păcate, ci cu un
propulsor pe benzină, de 2,0 litri şi 140 CP, nivelul de
echipare fiind unul superior.

Vorbim despre un model Tucson an de fabricaţie 2006, care
contoriza la bord, în momentul acest comparativ, circa 87.000 km.
Kilometraj realizat majoritar în traficul aglomerat din
Bucureşi, dar şi pe autostrăzi europene sau şoselele
României, de la un capăt la altul. Cu alte cuvinte, o maşină cu o
utilizare conformă mediei automobiliştilor familişti care îşi
cumpără SUV-uri.

Vom trece repede peste considerentele privind designul exterior,
Tucson părând ceva mai cizelat decât Duster şi
dând impresia că e conceput mai mult pentru şosea decât pentru
incursiunile în afara asfaltului.

Interioul, însă, oferă surprize foarte interesante. Deşi
proprietarul nu face parte dintre cei care îşi consideră maşina un
bibelou (deci putem considera modul de întreţinere a maşinii ca
fiind unul obişnuit), habitaclul se prezenta foarte bine
dat fiind kilometrajul nu foarte departe de suta de mii de
kilometri.

Tucson a fost lansat pe piaţă în 2005, deci este mai vechi, în
ce priveşte concepţia, cu 4 ani faţă de Duster. Totuşi,
planşa de bord te face să crezi că Duster a fost conceput
în anii ’80… Atât aspectul, cât şi ergonomia lui Tucson
sunt foarte reuşite – mai ales dacă ne gândim că vorbim de o maşină
second hand, fără urme serioase de uzură ale plasticelor sau
tapiţeriei.

Volanul beneficiază de reglaj doar pe înălţime, la fel ca
Duster, dar poziţia de condus pare ceva mai înaltă în Tucson. Dar
nu mai puţin confortabilă, scaunul şoferului beneficiind de
multiple reglaje şi fiind mai moale decât în cazul lui
Duster. Ba chiar mai bine profilat.

Foarte bună ideea plasării manetei schimbătorului pe o
„peninsulă” de la baza consolei centrale, pentru o
manevrare cât mai uşoară, în timp ce la Duster pare cam prea în
faţă, comparativ cu Tucson.

Consola centrală pare, la prima vedere, ceva cam aglomerată,
deşi poziţionarea comenzilor este logică. De remarcat că
butoanele au dimensiuni suficient de mari şi o lizibilitate
foarte bună. În plus, Tucson avea climatizare automată,
mai bine poziţionată decât cea manuală din Duster. În ce priveşte
instalaţia audio, aceasta beneficia de MP3 player, dar şi de un
display mai generos (deşi tot cu afişaj arhaic).

Mai adăugăm decorul dintr-un plastic granulat, plăcut la
atingere şi cu aspect de aluminiu – impresia pe care o
lasă, însă, este de calitate, nu de kitsch, ca acele plastice
maronii pe care deja ne-am plictisit să le criticăm în Duster.

Despre plasticul general al planşei de bord în Tucson nu putem
spune că am rămas impresionaţi, dar, prin comparaţie,
Duster rămâne tot la capitolul „prea ieftin”. Chiar dacă e
comparat cu o maşină care are aproape 90.000 km la bord!

Nici măcar faptul că volanul lui Tucson era din plastic, faţă de
cel îmbrăcat în piele al lui Duster, nu este de natură să ne
deranjeze prea mult, feelingul fiind unul normal, nicidecum prea
ieftin. O impresie mai bună lasă şi indicatoarele din
Tucson, cu o aranjare logică şi foarte uşor de înţeles la o privire
rapidă, comparativ cu afişajul digital pentru litrometru
şi temperatura lichidului de răcire la Duster.

O notă mai bună pentru Tucson şi în ce priveşte manetele
de lumini, respectiv pentru ştergătoare, care pur şi simplu îţi dau
impresia unei calităţi mai bune. Doar în ce priveşte
afişajul computerului de bord putem înclina balanţa în favoarea lui
Duster – displayul fiind în partea superioară a ceasurilor de bord,
deci puţin mai uşor vizibile.

Iar, dacă ne referim la ergonomia comenzilor pentru geamurile
sau oglinzile electrice, bineînţeles că gruparea acestora
pe portiera şoferului, la Tucson, este mult mai ergonomică şi
intuitivă decât „împrăştierea” acestor comenzi în Duster:
pe consolă butoanele pentru geamurile electrice faţă, pe tunelul
central, sub mânerul frânei de mână, reglajul oglinzilor, între
scaune butoanele pentru geamurile spate.

O ergonomie mult mai bună oferă Tucson şi în ce priveşte
spaţiile de depozitare din faţă. Între scaune, găsim o
cotieră relativ bine plasată (are un reglaj nu tocmai confortabil),
care ascunde un compartiment destul de încăpător pentru CD-uri şi
alte mărunţişuri. La Duster, aşa ceva lipseşte cu desăvârşire – iar
o eventuală propunere aftermarket nu credem că va fi mai bună.

În Tucson, două doze de băuturi sau sticle de o jumătate de
litru sunt mai bine primite de suporturile de lângă frâna de mână.
La Duster, în schimb, suporturile de la baza consolei centrale nu
sunt suficient de adânci, în timp ce suportul pentru cei din spate
e mai degrabă destinat unei sticle de un litru şi jumătate, dar
are, la fel, o adâncime prea mică. Tucson, în schimb, le
oferă celor din spate un mic spaţiu (care nu e
scrumieră!), precum şi o foarte utilă priză de 12 V.

Dacă tot am trecut în spate, să remarcăm spaţiul doar
puţin mai bun pentru genunchi pe care îl oferă Duster,
precum şi lăţimea mai bună a banchetei, 3 persoane fiind mai
înghesuite în Tucson. În schimb, Tucson oferă o profilare mult mai
bună pentru două persoane, precum şi o binevenită cotieră. Coreenii
mai plusează cu buzunare foarte bine gândite în uşile
spate, în timp ce la Duster doar uşile din faţă
beneficiază de spaţii de depozitare, nu prea încăpătoare.

În ce priveşte capacitatea portbagajului, Duster este
mult mai încăpător decât Tucson: modelul coreean are doar
325 litri în configuraţia cu 5 locuri (443 litri la Duster), iar,
prin rabatarea completă a banchetei, se obţin doar 805 litri
(jumătate din capacitatea maximă de 1.604 litri la Duster). În
plus, Tucson este dezavantajat de locaşurile proeminente pentru
amortizoare, care limitează lăţimea maximă interioară.

Însă minusurile lui Tucson faţă de Duster, în ce priveşte
portbagajul, se opresc aici. Deşi de pe modelul Tucson pe care l-am
avut la dispoziţie lipsea copertina pentru bagaje, aceasta este,
din nou, mult mai practică faţă de cea prost concepută de la
Duster. Un alt lucru de apreciat în cazul lui Tucson:
cârligele de pe spătarul banchetei, foarte
practice pentru agăţarea plaselor de cumpărături.

Mai departe, rabatarea secţiunilor spătarului banchetei
este mult mai facilă la Tucson, în primul rând datorită
poziţionării clapetelor: acestea sunt mult mai vizibile decât
manetele din Duster, deşi uşurinţa în acţionare ar fi aceeaşi. Însă
Tucson are o găselniţă mult mai practică faţă de Duster, manevra de
rabatare a spătarului însemnând şi avansarea automată a şezutului.
Ceea ce are ca efect o suprafaţă complet plană în
Tucson.

Nu am terminat: Tucson plusează cu deschiderea separată
a lunetei, un lucru pe care l-am mai întâlnit doar în
cazul lui Kuga (dacă ne referim doar la modelele din acest
comparativ). Iar marginea de încărcare este la fel ca la Duster,
adică lipseşte o bordură incomodă pentru încărcarea bagajelor.

Prin urmare, Hyundai Tucson îi dă lecţii destul de dure
de ergonomie lui Duster. Iar, dacă ne gândim la faptul că
vorbim despre o maşină second hand, este cu atât mai mult de
apreciat faptul că impresia de calitate a interiorului este peste
ceea ce oferă Dacia Duster, chiar dacă modelul românesc este în
echipare de top Laureate.

E cazul să comparăm cele două maşini în mişcare. Pe
asfalt şi în afara acestuia.

Vezi comparaţia între
Duster şi Tucson pe şosea şi în offroad

Pagini: 1 2 3