Audi A5 vs BMW Seria 3 Coupe

Încă din prima clipă, A5-ul n-a făcut altceva decît să mă împingă să mă lupt cu el pentru a nu ieşi de pe şosea. Dacă sistemul Quattro ar fi o persoană, cred că aş putea să-l compar foarte uşor cu acel băiat din copilăria noastră care nu era tocmai… cea mai inteligentă fiinţă de pe planetă – dacă înţelegeţi ce vreau să spun.

A încerca să mergi în linie dreaptă pe un asemenea drum şi în asemenea condiţii meteorologice nu este foarte uşor. Iar A5-ul nostru nu numai că nu putea opri (ABS-ul dovedindu-se neajutorat), dar, dacă bruscam volanul cîtuşi de puţin fără a compensa în direcţia opusă, imediat, dar absolut imediat, începea să-i plece spatele – cîteodată periculos de mult.

După ce am coborît de la volanul Audi-ului, m-am simţit foarte uşurat, dar şi îngrijorat de faptul că venea rîndul BMW-ului şi al sistemului său de tracţiune integrală, numit xDrive. Da, de acolo vine x-ul din faţa d-ului. 330xd. Cu alte cuvinte, un BMW cu două uşi, de 230 de cai-putere, pe care urma să-l conduc în nişte condiţii favorabile doar pentru un Land Rover (nu mai spun că au trecut suficiente SUV-uri capabile prin zona aceea, inclusiv un Discovery, o Toyota Land Cruiser şi cîteva Patrol-uri… dar nici unul dintre ele nu circula cu mai mult de 40 km/h).

Desigur, nu a fost prima dată cînd am condus o maşină pe zăpadă… însă maşina era prima care se numea BMW. O marcă definită de un pedigree dinamic şi mai mult decît renumită pentru faptul că iarna, pe zăpadă, versiunile cu tracţiune spate (adică majoritatea) sînt mai bine lăsate în faţa scării. Şi ce dacă sistemul era integral? Cum rămînea cu numele său, xDrive? Probabil nimic mai mult decît o etichetă “cool” pentru un sistem care, pe o asemenea suprafaţă înzăpezită, urma să mă arunce în primul pom, la prima apăsare a pedalei de acceleraţie.

Ei, bine, mă bucur să vă spun că nu a fost aşa. Spre surprinderea noastră (nu numai a mea), BMW-ul mergea de parcă drumul ar fi fost nu aproape impracticabil, ci mai degrabă uscat. N-am avut probleme în a menţine maşina pe traiectorie nici chiar atunci cînd bruscam volanul intenţionat, nevenindu-mi să cred că totul funcţiona atît de bine. Spre deosebire de sistemul Quattro, xDrive-ul ţinea ‘3 Coupe-ul ca pe şine. Şi ştiţi ce? Dacă m-aş fi gîndit mai mult la specificaţiile acestui sistem decît la legenda legată de “cît de periculos este să conduci un BMW pe zăpadă”, probabil că nu mai socoteam din start Audi-ul învingător la această categorie.

Să vă explic: xDrive nu împarte puterea 60/40, cum fac multe alte sisteme 4×4. Cei de la BMW au găsit o modalitate inteligentă de a trimite putere către ambele punţi după nevoi. Dacă maşina “simte” că este pe cale să dea peste o situaţie relativ periculoasă, sistemul xDrive începe să ia măsuri încă înainte ca şoferul să-şi dea seama. De fapt, cam asta se întîmplă pe dedesubtul BMW-urilor integrale.

Pe lîngă faptul că te ţine în linie dreaptă, xDrive îţi este de folos şi pe viraje. Dacă sesizează faptul că maşina e pe cale să subvireze sau să supravireze, el poate “tăia” puterea de la fiecare roată în parte, ajutînd astfel şoferul să menţină stabilitatea automobilului. Şi, ca lovitură finală în orgoliul celor de la Audi, xDrive a fost primul sistem de tracţiune integrală din lume care a putut veni în sprijinul maşinii cu mult înainte ca şoferul să realizeze că se întîmplă sau este pe cale să se întîmple ceva. E ca şi cum ai avea în maşină cu tine un înger păzitor.

Pagini: 1 2 3