500 vs fortwo vs Aygo

Da. Încă odată s-a dovedit că o maşină este mai deşteaptă ca mine. Din păcate nu a fost prima oară şi chiar mai trist decât atât, sunt sigur că nu a fost nici ultima. Şi cum viitorul anunţă maşini care vor învăţa – la propriu, stilul şoferului, şi se vor adapta acestuia automat, se pare că nu va exista acel moment despre care să spun că m-am impus cu adevărat în faţa unei maşini. Şi asta este trist. La fel de trist ca acele clipe în care am ştiut cu siguranţă că am pierdut cursa. Am realizat asta, la acel semafor interminabil de pe Panduri, când am crezut că voi fi suficient de norocos încât 500 să prindă acea coadă interminabilă la semaforul de la capătul lui Trafic Greu.

Am intuit că Eugen a ales acea variantă de traseu pentru că stând şi stând, la interminabilul semafor de pe ruta mea, el întârzia să apară şi mă gândeam că oricât de tare aş fi condus nu aveam cum să pun între noi atâta distanţă. Şi, oh da, am mers destul de tare. Ideea a fost să nu încălcăm regulile de circulaţie, ci doar să vedem care maşină se descurcă mai bine în traficul pe care ai fi nevoit să-l parcurgi dacă ai vrea să traversezi oraşul de la o autostradă la cealaltă. Pe scurt, am evitat la limită trei accidente la fel de evidente în momentele cursei precum ţipetele lui Florin pe fondul frânărilor mele la limită. Şi crede-mă că Florin nu este deloc genul care să se sperie uşor. Este atât de direct încât ar fi în stare să urle „Bau!” fricii. Vreau să cred că momentele lui de tăcere de pe Bd. Timişoara nu înseamnau că se abţină să mă bată cu bestialitate pentru a mă opri din slalomul nebunesc printre maşini.

Toate semafoarele le-am luat pe verde. Poate doar unul era uşor galben. Dacă smart ar reuşi cumva să facă ceva cu cutia de viteze a lui fortwo, şi aceasta ar schimba treptele ceva mai rapid, aş iubi mult mai mult maşina asta. La dracu, mint. O iubesc oricum. Este genială. Este suficient de mare în interior pentru două persoane cât Florin plus bagajele lor MARI, este extrem de stabilă deoarece distanţele dintre roţi sunt maxime raportate la dimensiunile caroseriei, şi este foarte manevrabilă. Am descoperit totuşi că aş fi vrut o demultiplicare ceva mai scurtă a direcţiei pentru a nu fi nevoit să mut mâinile pe volan atât de des la manevrele repetate de slalom în toate direcţiile. Frânele sunt foarte eficiente şi am descoperit cu mare bucurie că nu obosesc la o utilizare intensă dar şi intensivă.

Demarajul lui fortwo de 82 CP poate fi bătut până la 70 km/h poate doar de scutere sau de semafoare sau Poliţie, deci frânele sunt puse greu la încercare dacă alergi maşina prin aglomeraţie. Am avut parte şi de o secţiune de autostradă dar aici viteza maximă de doar 142 km/h nu m-a ajutat deloc în faţa lui 500 1.4 care aleargă cu peste 180 km/h. În trafic însă, nici măcar 500 nu are nicio şansă în faţa unui smart cu şofer smart. Şi curajos. Şi care îşi permite puncte. Şi care cu siguranţă va primi puncte bonus pentru şofat spectaculos.

Pe scurt, am pierdut cursa celei mai rapide maşini de oraş strict din cauza mea. Pentru că am ales ruta nepotrivită şi pentru că le-am cerut celor de la smartacest model echipat cu kit Brabus cu anvelope cu talon mai îngust decât privirea lui Florin care scruta orizontul traficului pentru a găsi acea breşă printre maşinile de la semafor pe unde să ne mai strecurăm odată.

Şi încă odată. Şi încă odată. Şi încă odată. viteze a lui fortwo, şi aceasta ar schimba treptele ceva mai rapid, aş iubi mult mai mult maşina asta. La dracu, mint. O iubesc oricum. Este genială. Este suficient de mare în interior pentru două persoane cât Florin plus bagajele lor MARI, este extrem de stabilă deoarece distanţele dintre roţi sunt maxime raportate la dimensiunile caroseriei, şi este foarte manevrabilă. Am descoperit totuşi că aş fi vrut o demultiplicare ceva mai scurtă a direcţiei pentru a nu fi nevoit să mut mâinile pe volan atât de des la manevrele repetate de slalom în toate direcţiile. Frânele sunt foarte eficiente şi am descoperit cu mare bucurie că nu obosesc la o utilizare intensă dar şi intensivă. Demarajul lui forttwo de 82 CP poate fi bătut până la 70 km pe oră poate doar de scutere sau de semafoare sau Poliţie, deci frânele sunt puse greu la încercare dacă alergi maşina prin aglomeraţie.

Am avut parte şi de o secţiune de autostradă dar aici viteza maximă de doar 142 km pe oră nu m a ajutat deloc în faţa lui 500 1.4 care aleargă cu peste 180 km pe oră. În trafic însă, nici măcar 500 nu are nicio şansă în faţa unui smart cu şofer smart. Şi curajos. Şi care îşi permite puncte. Şi care cu siguranţă va primi puncte bonus pentru şofat spectaculos. Pe scurt, am pierdut cursa celei mai rapide maşini de oraş strict din cauza mea. Pentru că am ales ruta nepotrivită şi pentru că le am cerut celor de la smart acest model echipat cu kit Brabus cu anvelope cu talon mai îngust decât privirea lui Florin care scruta orizontul traficului pentru a găsi acea breşă printre maşinile de la semafor pe unde să ne mai strecurăm odată. Şi încă odată. Şi încă odată. Şi încă odată.

M-am îndrăgostit de Fiat 500, îmi place atât de mult încât mi-aş cumpăra unul ieri. Nu este maşina perfectă, dar îmi aşterne un zâmbet tâmp pe faţă atunci când sunt la volan… şi asta spune multe.

Nu prea am înţeles ce au avut în cap Tudorică şi Jr. aka Dan Alexandru Banu (se simte lezat dacă nu îi este pronunţat numele întreg, aşa că, dacă vă întâlniţi cu el ţineţi cont de acest aspect) când m-au provocat. Poate doreau să-şi demonstreze ceva lor, cu asta nu am nimic împotrivă, dar cu mine ce au avut? Am dat ceasul biologic înapoi pentru a lupta cu arme egale şi am acceptat. M-am prezentat la locul stabilit, la ora stabilită… dar nu prea aveam cu cine concura. Tudorică era preocupat mai mult de estetica buburuzei sale şi era rătăcit printr-o spălătorie, iar Jr. – în nota obişnuită – a reuşit să se rătăcească în Bucureştiul natal.

Pentru a înţelege cu cine am concurat în această cursă: singurul detaliu tehnic pe care Jr. îl ştia despre Toyota Aygo era acela că undeva sub volan se afla potenţiometrul de la subwoofer-ul din portbagaj. Puteam paria universul pe faptul că va pierde cursa, dovada o găsiţi în cele două pagini rezervate lui. Apropo… de ce două pagini pentru Jr.? În revistă vorbim despre maşini, şi anume despre maşini care rulează, merg, au roţi care se învârt… El a confundat poziţia la volan cu fotoliul de acasă, unde adoarme la meciurile din Champions League, a dovedit că are o afinitate pentru staţiile mijloacelor de transport în comun, iar Florin – art directorul – nu a vrut să-l compromită iremediabil.

Nu a băgat nici o imagine cu Jr. privind absent şi contrariat la propulsorul maşinii. Probabil cineva pe traseu i-a spus că maşina are motor şi nu trebuie împinsă… atunci a aflat şi el de ce oamenii mari se opresc la benzinării şi toarnă ceva în rezervoarele maşinilor. Nu acordaţi atenţie angoasei din textul lui. Asta face în permanenţă – se plînge. Cum că aş fi fost favorizat de raportul putere/ greutate. Într-adevăr, Fiat 500 are un propulsor care dezvoltă 100 CP, dar pentru a fi lupta egală după start am oprit şi am luat-o la bord şi pe Ruxi, colega care ne-a dat verde în cursă. Din punctul meu de vedere, trebuia să fie cineva la linia de finiş care să fluture steagul în pătrăţele.

Şi, pentru a nu risca o compromitere a cursei, m-am grăbit să ajung ceva mai repede pentru a întâmpina cum se cuvine concurenţii. Sincer, am uitat că participam şi eu în cursă… a trebuit să merg pe alocuri ceva mai încet pentru a nu o speria pe Ruxi. Ce-i drept, m-am trezit la un moment dat cu Tudorică pe lângă mine, dar faptul că nu s-a încris pe trasele corecte şi-a spus cuvântul. Prea multe detalii despre modul în care am rulat prin Bucureşti nu pot da, în mod cert m-aş trezi cu Poliţia Rutieră la uşă. Fiatul are o stabilitate excelentă pe frânările violente de la viteze superioare, şi în acelaşi timp frânele s-au dovedit suficient de andurante pentru a nu-mi crea emoţii.

Chiar mă întrebam cât mai rezistă, în condiţiile în care pe frânare mi-au intrat de vreo trei-patru ori luminile de avarie în funcţiune pentru a semnaliza celorlalţi că buburuza se opreşte. Incredibil de sigură este la viteze mari, la 180 km/h pe autostradă maşinuţa pare că rulează pe şine. Nici o senzaţie de instabilitate. Am tot vorbit în revistă de Fiat 500, dacă doriţi amănunte care să vă convingă de şarmul buburuzei, citiţi textele învinşilor, în mod cert veţi descoperi printre rânduri câte ceva.

Vă mai spun că 500 a digerat în medie 14 litri la sută în timpul cursei… mult, puţin… nu mă interesează, şi-a făcut treaba… a învins atât rigoarea germană, cât şi noua axă Toyota-Citroen-Peugeot. Totul a durat 47 de minute şi 3 secunde, pentru Fiat 500 timpul nu este relativ… pentru restul da.

Pagini: 1 2