Primele zile de anduranţă în Italia cu Renault Megane Collection 2012

CITEŞTE AICI DOSARUL DE ANDURANŢĂ CU RENAULT MEGANE COLLECTION 2012

A doua zi de dimineaţă am părăsit Genova, un oraş contradictoriu, dar care, fără îndoială, ne-a deschis pofta de mare. Aşa încât am decis încă o dată să abandonăm ideea autostrăzii şi să o luăm pe drumul care şerpuia pe lângă mare, după cum ne arăta foarte descriptiv TomTom.

Cu această ocazie am descoperit şi un zgomot foarte ciudat care venea dinspre copacii de pretutindeni, de parcă un milion de greieri se hotărâseră să dea concert la unison. Dar secretul îi vom afla într-un episod următor….

Deocamdată, menţionez că am remarcat turbulenţele destul de scăzute ale Megane-ului la mersul cu geamurile deschise – am mers astfel deoarece viteza de deplasare era în general mică, de 50-60 km/h, nu neapărat din cauza pleiadei de mici localităţi de pe coască, cât mai degrabă datorită drumului foarte virajat şi a priveliştii care merită admirată mergând mai încet.

La un moment dat chiar am decis să ”încalc” indicaţiile navigaţiei şi am luat-o în jos spre mare pe un drum care cobora mai aproape de apă. Decizie care s-a dovedit foarte bună, deoarece am ajuns într-o mică staţiune foarte şic şi luxoasă, Santa Margherita, unde ne-am permis să pierdem vreo două ore plimbându-ne pe jos.

La revenirea pe drumul principal, am constatat că aglomeraţia creştea, iar timpul pierdut prin diversele ambuteiaje din următoarele localităţi creştea cam mult. Aşa încât la un moment dat am decis să o luăm spre Pisa pe autostradă.

În zona Carrara te izbeşte de-a dreptul influenţa pe care a avut-o omul timp de două mii de ani asupra munţilor din care a extras marmura. Peisajul arată fascintant, dar şi puţin dezolant din cauza lipsei vegetaţiei de pe versanţii dezgoliţi ai munţilor.

În unele zone, vestigiile carierelor de marmură de altă dată sunt semne ale distrugerilor făcute de om în numele artei şi al creaţiei….

Vizitarea turnului din Pisa nu este un lucru prea uşor – grupurile de vizitatori trebuie să aştepte ore întregi până le vine rândul, deci, dacă vrei să ameţeşti în turnul înclinat, trebuie să-ţi rezervi măcar o jumătate de zi pentru Pisa. Asta dacă nu ţi-ai rezervat biletul online. Oricum, Pisa are şi alte lucruri notabile, de la biserica de lângă turn până la clădirile şi străduţele medievale care te duc înapoi în timp.

Într-un final, am ajuns la pensiunea I Villini, din Pontassieve, la vreo 12 km de Florenţa. E recomandabilă cazarea în afara Florenţei, deoarece hotelurile sau pensiunile din oraş sunt mult mai scumpe – practic, ieşiţi mai ieftin, chiar şi în condiţiile în care urmează să plătiţi parking în Florenţa.

Însă, din nou, datorită unui pont al proprietarului acestei pensiuni, am scăpat în Florenţa de această cheltuială suplimentară. Dar mai multe despre a doua parte a călătoriei cu Megane prin Italia, în episodul următor.

Pagini: 1 2 3 4