Primele zile de anduranţă în Italia cu Renault Megane Collection 2012

CITEŞTE AICI DOSARUL DE ANDURANŢĂ CU RENAULT MEGANE COLLECTION 2012

Nu mă aşteptam ca traseul găsit de TomTom să fie atât de pitoresc. Evitând autostrada, am ajuns pe şosele naţionale unde nu am depăşit 100 km/h, ceea ce s-a reflectat în scăderea drastică a consumului dCi-ului, computerul de bord arătându-mi la un moment dat chiar 4,8 litri/100 km – dar, după ce am intrat pe un traseu în urcare, consumul a sărit de 5 litri/100 km.

Într-un mic orăşel m-a frapat statuia aurită care domina clădirile din jur, aşa încât s-a impus un pit stop pentru a imortaliza Megane-ul cu acest adevărat obiectiv – atâta doar că acum îmi scapă numele localităţii…

La nişte zeci de kilometri depărtare, am dat de un pod de piatră de pe vremea romanilor – cel mai vechi vestigiu de acest fel din zonă, păstrat aproape neatins de vreme. Evident, nici un autovehicul nu are voie pe el…

Pauza de cafea pe un drum de munte, unde Megane-ul arata ca o masina din viitor fata de restul masinilor din parcare…

Dupa o urcare abruptă, am ajuns în vârf, de unde puteam admira valea ce ne ducea spre golf şi spre Genova.

Intrarea in Genova dinspre munte nu e spectaculoasă, dar semi-autostrada suspendată ce trece pe lângă port te lasă mască. Clădirile vechi se întind în sus pe dealuri, în contradicţie cu zona portuară comercială.

Cu ocazia asta am remarcat un minus al sistemului de navigaţie TomTom: în trafic întortocheat indicaţiile sunt cam lente şi rişti să ratezi drumul corect. În plus, reactualizarea traseului putea fi mai rapidă. Totul se rezolvă dacă mergi mai încet şi cu o atenţie distributivă mai mare.

În Genova am găsit un hotel suficient de acceptabil ca preţ şi servicii, dar destul de departe de centru, aşa încât pentru vizitarea oraşului e necesar să iei maşina. În port sunt şi parkinguri de 1,5 euro/oră, în rest găseşti cu minimum 2 euro/oră.

Fără discuţie, trebuie vizitat acvariul din Genova! Iar, dacă ai copii, pregăteşte-te să petreci acolo jumătate de zi…

După ce te-ai săturat de lucrurile marine, o poţi porni printre clădirile aruncate parcă claie peste grămadă, până ajungi la Palazzo Ducale, unde te poţi relaxa lângă o arteziană plăcută, alături de care ai o piaţă mare, care e plină de tineri seara.

Zona portuară am evitat-o, nu mi se pare potrivită pentru turism.

Genova e un oraş foarte mare, de fapt, dar lucrurile care merită vizitate sunt concentrate în zona înconjurată de fostul zid al cetăţii Genova.

Poţi da o tură cu maşina, dacă vrei să găseşti un loc mai sus, de unde să surprinzi cât mai mult din Genova. La un moment dat, aglomeraţia creşte, deoarece în Piazza Verdi e, de fapt, gara. Dar impresia e că ai ajuns la un mare muzeu…. Total diferită zona de gările din oraşele normale!

Înapoi în zona clădirilor ”claie peste grămadă”: din loc în loc sunt mici bisericuţie îngrămădite printre ziduri. Dar, faţă de bisericuţele înconjurate de blocurile comuniste de la noi, cele de aici au savoare.

Deşi toate străduţele sunt fie paralele, fie perpendiculare, ai impresia că te afli, de fapt, într-un labirint. Seara nu e o senzaţie tocmai plăcută, mai ales dacă te gândeşti că nu departe de portul…

Cu maşina e exclus să te plimbi prin această zonă, aşa încât soluţia cea mai la îndemână este scuterul, evident.

Zona de interes pentru turişti este delimitată de Porta Soprana, ale cărei turnuri pot fi vizitate doar cu ghid.

Aproape orice Megane am văzut în Italia era în versiune break – evident, datorită avantajelor acestei familiste. Chiar dacă faceliftul de sub titulatura Collection 2012 nu este major, modificările sunt suficient de vizibile, iar adoptarea luminilor de poziţie de tip LED atrage atenţia oricui – mai ales a celorlalţi proprietari de Megane…

Înapoi la hotel, după o zi prin Genova. Foarte comod sistemul ”easy entry”: în loc de cheie de contact ai un card subţire, uşor de purtat în buzunar; la părăsirea maşinii, închiderea centralizată se activează automat, cu un scurt bip, iar oglinzile retrovizoare exterioare se pliază automat; iar când revii la maşină e suficient să atingi mânerul uşii, că maşina se descuie. Foarte comod şi e standard!

Excursia în Genova s-a încheiat, dar, fiind la malul mării şi având maşina la dispoziţie, o plimbare în amurg pe lângă coastă este exact ce trebuie înainte de culcare. Atâta doar că trebuie mers destul de mult pentru a trece de zona portuară, deloc pitorească.

În timpul manevrelor pentru a pune maşina pe poziţie pentru o poză cât mai bună, am realizat că echiparea maşinii cu o cameră de filmat la mersul cu spatele, alături de senzorii de parcare faţă şi spate, este o idee excelentă: maşina e foarte facil de manevrat în spaţii strâmte. În plus, acum se dovedeşte utilă maneta lungă a cutiei de viteze automate, deoarece e la îndemână când trebuie să treci rapid din ”D” în ”R”.

Într-un stil de mers combinat, în oraş şi pe şoselele de afară, cu multe pante în Genova, consumul mediu s-a cifrat la 6,2 litri. Foarte bine, mai ales pentru o cutie automată.

O escapadă în afara Genovei nu dezamăgeşte, deoarece localităţile de pe coastă sunt foarte pitoreşti şi nu dau impresia de înghesuială a portului. Totuşi, pe final de săptămână, traficul devine cam aglomerat.

După plimbarea de seară, la culcare, pentru că urmează drumul spre Florenţa în următoarea zi.

De altfel, plimbarea de seară pe coastă ne-a făcut să renunţă la planurile de a merge direct spre Florenţa, mai ales că nu puteam rata Pisa şi celebrul său turn dacă o luam pe lângă mare.

Aşa încât pe următoarea pagină urmează drumul spre Florenţa

Pagini: 1 2 3 4