Ford Mondeo – Test în RO

Publicat: 27 11. 2008, 14:36

Când l-am văzut în realitate (static vorbind), am zis că este mult prea “balenă“ pentru a fi luată în serios de cineva care şi-ar dori un model de clasă medie. După care l-am condus – prima versiune dieselul de 2,0 litri şi 140 CP care m-a impresionat plăcut.

Cu versiunea în patru uşi (care are aproape 5 metri lungime) m-am “strecurat” chiar pe toate străduţele din Constanţa, care sunt mai înguste şi mai pline de capcane chiar şi decât cele din Bucureşti. Principalul avantaj – servodirecţia şi raza de bracaj mică.

Tot în traficul urban am condus şi noua versiune, care aminteşte din punct de vedere al designului de Mondeo condus de Bond. Din punct de vedere al designului nu ai ce să-i reproşezi- spoilere modificate, praguri, jante din aliaj de 18 inchi, eleron în spate, că doar e Titanium S (Sport). Chiar mai mulţi m-au întrebat dacă este noul Mondeo ST – care nu a făcut decât să accentueze importanţa unui astfel de pachet estetic.

Având în vedere că sunt mai puţine, am să încep cu “neplăcerile” din ultima săptămână. Prima şi cea mai importantă – garda la sol – orice bordură este “prea înaltă“ pentru a fi urcată şi atenţia trebuie să fie maximă. În al doilea rând, având în vedere că “fundul” maşinii este relativ înalt, este de recomandat ca atunci când achiziţionaţi un Mondeo, să optaţi şi pentru senzori de parcare – uşurează mult viaţa şi scade timpul necesar efectuării manevrelor de parcare. Cam atât cu “lucrurile rele”.

Primul lucru care m-a surprins în mod pozitiv a fost consumul – deşi este un motor de 2,2 litri şi are 175 CP, în traficul din Capitală valoarea maximă indicată de computerul de bord a fost de 11,2 litri/100 km – similară cu a unui motor de 1,4 litri pe benzină. Şi nu trebuie uitat că maşina are 1,7 tone. Minimul absolut a fost de aproape 4 litri/100 km – valoare obţinută pe o distanţă de 10 km, când am ieşit din Bucureşti.

Cea mai utilă dotare pe care o are maşina sunt farurile adaptive. În condiţiile în care Capitala este plină de “capcane” la tot pasul, farurile care luminează virajul ajută foarte mult şi creşte gradul de siguranţă. În habitaclu ai impresia că eşti într-o maşină de clasă mare. Fără probleme în Mondeo pot lua loc patru baschetbalişti – scaunele faţă oferă un grad de confort ridicat, în timp ce spaţiul destinat pasagerilor de pe bancheta spate este demn de o limuzină.

Singurul minus pe care l-am găsit în interior a fost amplasarea mufei AUX pentru MP3-Player – în torpedou. De ce la Kia cee’d aceasta este elegant amplasată la baza consolei centrale lângă un port USB şi la Mondeo trebuie ascunsă în torpedou? Dar şi acest inconvenient este depăşit de sistemul audio Sony cu opt difuzoare, CD-Changer şi suport MP3 – foarte util pentru melodii tranchilizante în traficul de dimineaţă.

Momentan pentru a parcurge 310 km în oraş în ultima săptămână am consumat jumătate de rezervor (care are 70 de litri), aşa că am cheltuit aproape 1.300 de lei plus un spălat “profesionist” – 15 lei şi lichid pentru parbriz “de iarnă“ – 22 de lei.

Revin săptămâna viitoare cu noutăţi! Sper să nu dea zăpada până îi pun anvelopele de iarnă!