Fiat Linea 1,4 T-Jet – raport 26.10.2008
VEZI TOATE INFORMAŢIILE DESPRE TESTUL DE CONCEDIU CU FIAT LINEA 1,4 T-JET EMOTION!
MINUSURI
1. Vizibilitate obstrucţionată de montanţii faţă – Fiat Linea este derivată din Fiat Grande Punto, fiind păstrat gemuleţul din faţa stâlpului portierei faţă. Din păcate, acel mic triunghi nu este de nici un ajutor, iar, în partea stângă, stâlpul uşii şi montantul faţă ajung să obstrucţioneze prea mult vizibilitatea în virajele la stânga. De asemenea, botul plonjat al maşinii necesită un timp de acomodare mai mare până îţi dai seama care sunt dimensiunile maşinii. De remarcat că, în oraş, oglinda retrovizoare interioară răpeşte destul de mult din câmpul vizual, mai ales când sti la semafor.
2. Timonerie imprecisă – dacă în condus lejer schimbătorul de viteze nu pune probleme, la adoptarea unui stil dinamic, impus de resursele motorului, sunt destule momente în care eşti surprins în mod neplăcut de imprecizia schimbătorului, care nu agreează retrogradările rapide. Este unul dintre puţinele puncte sensibile ale maşinii, mai ales că vorbim de un exemplar foarte nou. Despre oportunitatea unei a şasea trepte pentru cutia de viteze încă nu sunt aşa de convins, etajarea actualei cutii cu cinci trepte fiind corectă, iar câştigul în privinţa consumului nu cred că ar fi semnificativ.
3. Acces şi închidere portbagaj – capacitatea lui de 500 de litri şi gura de deschidere generoasă sunt umbrite de lipsa unui mâner pentru deschiderea capacului, dar şi de modalitatea neelegantă pentru închiderea acestuia. Capacul de întredeschide ori de la un buton din interior, plasat pe consola centrală, ori de la un buton de pe telecomandă. Ca să îl deschizi complet, trebuie să îţi bagi degetele sub muchia lui, ceea ce înseamnă atât atenţie la unghii (pentru ele), cât şi probabilitatea mare să te murdăreşti. Ceea ce oricum se întâmplă când închizi capacul, de obicei fiind necesară apăsarea acestuia. Ca să ne închidă gura, cei de la Fiat ar trebui să mai regleze rezistenţa amortizoarelor şi a arcurilor capacului, nu-i aşa, fetelor?
4. Consum raportat la bani – benzina pentru acest concediu m-a costat, în total, 1.082 RON. Dacă iau în considerare consumul mediu teoretic, de 6,8 litri/100 km, ar însemna că am plătit cu aproape 300 RON mai mult în realitate faţă de estimarea teoretică. Psihologic, situaţia este şi mai palidă dacă mă gândesc la diferenţa teoretică faţă de motorizarea diesel – consumul mediu teoretic al motorizării common-rail de 1,3 litri şi 90 CP este de numai 4,9 litri/100 km, deci costurile pentru motorină (la un preţ de 4,1 RON/litru) s-ar fi cifrat la circa 600 RON. Deci cu 400 RON mai puţin decât am cheltuit eu! (probabil în condiţii reale diferenţa s-ar fi redus la 150-200 RON) Chiar dacă eu sunt mulţumit de raportul consum/performanţe, reproşurile nevestei virtuale rămân ca un ghimpe în creier: "puteam face o economie importantă în acest concediu dacă alegeam versiunea diesel!"
5. Sistem Blue&Me cu… toane – de fapt, cred că pot fi numite buguri. Per total, sistemul este foarte bun şi intuitiv, dar sunt destule momente când memory-stick-ul cu muzică nu mai este recunoscut (la pornirea maşinii, de obicei). În ce priveşte conexiunea telefonului prin bluetooth, aceasta se realizează relativ rapid (dar cei speriaţi de gadgeturi au nevoie de asistenţă), însă eu personal nu am reuşit să mă înţeleg cu tipa care îmi tot spunea să rostesc "help", dar se făcea că nu mă aude… Cred că mai trebuie să aprofundez puţin subiectul. Până la urmă, s-ar putea ca bugurile să ţină de creierul meu?!
6. Lipsa unui buton interior pentru închiderea centralizată – Fiat Linea este o maşină inteligentă: după ce pleci de pe loc, blochează automat uşile. Dar atunci când opreşti să iei pe cineva, nu ai la îndemână un buton pentru deblocarea uşilor şi singura soluţie este să deschizi portiera ta pentru a debloca celelalte portiere. Mă aşteptam să găsesc acest buton pe consola centrală, la loc vizibil, însă el lipseşte cu desăvârşire. Dacă nu cumva italienii l-au ascuns la fel de bine cum au făcut cu butonul pentru reglajul lombar al scaunului şoferului (sub cotiera dintre scaunele faţă). Din păcate, gemenii virtuali nu au făcut o muncă de cercetare în acest sens.
7. Închiderea aerului condiţionat – de ce la apăsarea butonului "OFF" trebuie neapărat să intre în funcţiune automat comanda de recirculare a aerului? Pe întuneric măcar observi ledul aprins, însă în timpul zilei îţi dai seama de abia după câteva zeci de secunde, după ce geamurile s-au aburit. Tot la capitolul aer condiţionat aş mai putea adăuga un minus mic – dacă nu mă uit la consola centrală, încurc butonul pentru volumul sonorului cu cel pentru temperatură. În rest, ergonomia este bine pusă la punct, cu butoane mari şi intuitive. Dar recircularea automată a aerului este deja la stadiul de pitic pe creier.
8. Zgomotul la vânt – per total, îl pot categorisi ca fiind între nişte limite decente. Cu excepţia zonei oglinzilor exterioare, de unde se aude un şuierat persistent, mai ales dacă afară mai bate şi un vânticel mai furios. Singurul şuierat pe care voiam să îl aud este cel de la turbină, dar acesta lipseşte cu desăvârşire. Poate este, de fapt, suplinit de şuieratul oglinzilor exterioare?
9. Caracter practic redus al banchetei rabatabile – capacitatea portbagajului nu se extinde la o valoare prea mare prin rabatarea banchetei fracţionabile. În plus, gaura creată are o înălţime mult prea mică pentru transportul obiectelor cu adevărat mari. Totuşi, minusul cel mai mare se referă la tapiţerie: deoarece mai întâi trebuie ridicat şezutul, iar apoi se rabate spătarul, este foarte probabil ca, la un moment dat, tapiţeria bej să se murdărească. Nu am testat acest lucru, ca să văd şi cât de uşor poate fi curăţată, dar pentru femei acest lucru are o importanţă cam mare.
10. Impresia pe care o lasă despre şofer – Fiat Linea te transformă în familist. Adică, o dată coborât din maşină, este de aşteptat să ai verighetă sau cel puţin să atragi privirile admirative ale fetelor care pun măritişul pe primele poziţii în obiectivele impuse în viaţă. Altfel, eşti catalogat ca neserios… Oricum, Fiat Linea este printre puţinele maşini destinate, în proporţie de mai mult de 50%, femeilor. Această versiune de motorizare, însă, presupune o şoferiţă cu mult sânge rece şi cu experienţă. Sau, dacă vreţi, o mămică milităroasă…