Fiat Linea 1,4 T-Jet – raport 26.10.2008

VEZI TOATE INFORMAŢIILE DESPRE TESTUL DE CONCEDIU CU FIAT LINEA 1,4 T-JET EMOTION!

Nu se putea să nu iau în calcul principalele cifre ale acestui test de concediu. Ultima etapă constă din drumul Arad – Sighetu Marmaţiei – Cluj Napoca – Bucureşti. Practic, acelaşi drum ca la plecare, dar în sens invers.

Date computer bord (21.10.2008, Arad – Sighetu Marmaţiei):

• timp scurs: 5:39 ore
  
• viteză medie: 61 km/h
  
• consum mediu: 6,8 litri/100 km
  
• distanţa parcursă: 349,6 km

Drumul de la Arad la Sighetu Marmaţiei nu a fost aglomerat, decât pe porţiuni scurte, astfel că în mare parte am adoptat un stil relativ dinamic, cu viteze de croazieră de 120 km/h. De fapt, am remarcat că la această viteză, cu trei persoane la bord şi un portbagaj nu prea plin, consumul mediu este mult mai avantajos decât la 130 km/h, viteză de la care performanţele cer un tribut mult mai mare.

Date computer bord (22.10.2008, Sighetu Marmaţiei – Baia Mare – Cluj Napoca):

• timp scurs: 3:48 ore
  
• viteză medie: 55 km/h
  
• consum mediu: 7,9 litri/100 km
  
• distanţa parcursă: 212 km

Faţă de data trecută, acum am traversat Gutâiul într-o manieră relaxată, consumul fiind mai mic cu aproape 2 litri/100 km între Sighet şi Baia Mare. Însă pe traseul Baia Mare – Cluj Napoca "mi-am luat revanşa", în condiţiile unui trafic mai liber decât săptămâna trecută (când Cluj – Baia Mare l-am parcurs noaptea). Per total, consumul a fost mai mare cu 1 litru/100 km, iar în Cluj am ajuns mai repede – din păcate, traficul urban aproape la fel de aglomerat ca în Bucureşti mi-a "stricat" atât media orară, cât şi consumul mediu.

Date computer bord (26.10.2008, Cluj Napoca – Bucureşti):

• timp scurs: 5:51 ore
  
• viteză medie: 73 km/h
  
• consum mediu: 7,4 litri/100 km
  
• distanţa parcursă: 428 km

Am ales tot varianta Cluj – Sibiu – Valea Oltului – Piteşti – Bucureşti, datorită porţiunii de autostradă, unde puteam recupera întârzierile de pe traseu. Din fericire, ziua de duminică nu a fost foarte aglomerată, astfel că, faţă de acum două săptămâni, când drumul Bucureşti – Cluj l-am parcurs în aproape 7 ore, de această dată am reuşit să salvez o oră (în condiţiile în care nu am încălcat limitele de viteză în localităţi şi mi-am permis o singură oprire, la Râmnicu Vâlcea). De remarcat consumul – foarte bun, având în vedere că mare parte din autostradă am parcurs-o destul de constant cu viteze între 140 şi 160 km/h (computerul de bord arată la această viteză până în 9,6 litri/100 km).

În această ultimă etapă, care a totalizat 990 km, am alimentat de încă 445,74 RON (din care 220 RON până am ajuns la Cluj). Dacă mă raportez la drumul cu trenul, Arad – Sighet (pentru 4 persoane) ar fi costat 238 RON, deci din start mai mult decât drumul Arad – Sighet – Cluj Napoca. Dacă facem un calcul şi pentru Sighet – Baia Mare (doar cu autobuzul, 60 RON pentru 4 persoane) plus Baia Mare – Cluj Napoca (90 RON, cu reducere pentru doi copii), ajungem la un preţ de 150 RON, la care se mai adaugă stresul şi disconfortul: acceleratul pleacă din Baia Mare spre Cluj la 6:45, însă dinspre Sighet nu ajunge nici un autobuz la ora respectivă.

Deci o variantă contraindicată faţă de maşină, chiar şi în cazul în care considerăm traseul direct Sighetu Marmaţiei – Cluj Napoca: 102,9 RON, la clasa a II-a, cu un accelerat care face 6 ore. Adică un preţ total Arad – Sighet – Cluj de aproape 350 RON, deci oricum mai mult decât costul benzinei pe acelaşi traseu. Aşadar scorul maşină vs. tren devine 3-1, fără posibilitatea de a mai da câştig de cauză CFR-ului, cel puţin prin prisma confortului maşinii.

Date finale:

• kilometri parcurşi: 2.979 km
• litri consumaţi: 281,41 litri (benzină CO95)
• cost total: 1.081,93 RON

În total, în aceste două săptămâni de concediu, Fiat Linea 1,4 T-Jet m-a purtat preţ de 3.000 km prin ţară, iar costurile cu benzina s-au cifrat la 1.000 RON. Deci un cost de 0,36 RON/km, acceptabil în raport cu ceea ce se aşteaptă de la o maşină de familie. Consumul final reiese în jurul valorii de 9,44 litri/100 km, cam mare dacă ne raportăm la un motor diesel şi relativ mare pentru ceea ce ne gândim toţi atunci când avem în minte o maşină familistă.

Mai mult de 10% din traseu a fost parcurs în regim de trafic aglomerat urban, vitezele de croazieră de peste 120 km/h au fost la ordinea zilei, iar pe demarajele şi reprizele în forţă m-am bazat în foarte multe situaţii. Aşa încât există explicaţii plauzibile pentru diferenţa de 2,5 litri/100 km faţă de datele oficiale. Care, totuşi, în final contează mult pentru cineva care vrea o maşină familistă, unde accentul cade pe costurile mici – cele de exploatare fiind primele vizate.

În concluzie, este sau nu Fiat Linea 1,4 T-Jet o maşină potrivită pentru familie? Da şi nu. Dacă mă raportez la familia standard românească, aş înclina mai degrabă către nu. Portretul robot al unei familii care ar putea considera Fiat Linea cu această motorizare o bună alegere presupune, în primul rând, un prag de vârstă sub 35 de ani şi venituri medii. Maşina îndeplineşte cu brio funcţiile cerute de la o familistă normală, însă motorizarea şi nivelul de echipare superior se adresează celor cu pretenţii: el mai dinamic din fire, ea adepta bunului gust.

Mă gândesc la faptul că mulţi bărbaţi tineri însuraţi sau cu planuri de însurătoare îşi doresc de la maşina lor să aibă şi zvâc pe lângă calităţile de familistă. Practic, singurul concurent al motorului turbo pe benzină este dieselul, care te ademeneşte prin consumul mult mai mic. Însă garantat nu oferă aceleaşi senzaţii, aceeaşi disponibilitate în conducere şi acel "zvâc" precum micul turbo cu 120 CP. Pe care nu m-ar deranja să îl am la dispoziţie acum, dar sub capota unui Fiat Gande Punto, o maşină care se potriveşte stilului meu de viaţă mai mult decât Fiat Linea. Deocamdată.

Dacă familia virtuală va deveni realitate, atunci maşina pe care am avut-o în acest concediu m-ar caracteriza cu destul de mare acurateţe. Dar, în acest caz, votul nu mai este doar al meu – chiar şi aşa, neînsurat, ştiu că femeia are un cuvânt greu de spus în orice decizie privind familia. Dar, cine ştie, dacă maşina este vişinie…

Nu am terminat încă. Mai trebuie să aruncăm o privire şi asupra celorlalte oferte de pe piaţă, pentru a vedea cât de mult este îngreunată viaţa lui Fiat Linea de concurenţă. Pentru că în zona 14-15.000 euro găsim oferte destul de variate pentru familişti. Dar asta în cursul acestei săptămâni – prima săptămână de lucru după concediu!

VEZI TOATE INFORMAŢIILE DESPRE TESTUL DE CONCEDIU CU FIAT LINEA 1,4 T-JET EMOTION!

Am pornit de la premisa că vreau să îmi petrec concediul în stil familial – prin urmare mi-am creat o familie virtuală, iar ca maşină am avut la dispoziţie un Fiat Linea 1,4 T-Jet Emotion. La prima vedere o alegere foarte bună, însă motorizarea de 1,4 litri turbo mi-a pus semne de întrebare, deoarece pentru românul familist dieselul este prioritar. Şi uite aşa obiectivul principal al acestui test a fost să văd dacă Fiat Linea cu această motorizare poate îndeplini cu succes rolul de maşină de familie.

PLUSURI

1. Motor vivace şi cuplu bun – din punct de vedere dinamic, motorul de 1,4 litri turbo mi-a depăşit aşteptările. Aproape agresiv în oraş şi omniprezent la drum lung, propulsorul de sub capota lui Fiat Linea este o mică bestie. Reprizele în plaja 2.500 – 4.000 rpm sunt foarte bune, acceleraţia are doar foarte puţin de suferit din cauza lagului turbo, iar, per total, este foarte agreabil de condus, depăşind, din acest punct de vedere, un diesel echivalent (faţă de motorul diesel common-rail 1,3 MultiJet, acest turbo pe benzină este clar mai performant şi mai liniar în răspuns).

2. Pilotul automat – fără îndoială, Fiat Linea mi-a indus o obsesie serioasă pentru sistemul cruise control, foarte intuitiv şi uşor de utilizat pe această maşină. Fără el, probabil consumul ar fi fost chiar cu 1 litru/100 km mai mare – am utilizat cruise control intensiv atât pe autostradă şi şoselele naţionale, dar şi în localităţi, unde numai atunci când eşti într-un şir de maşini nu este indicat să fie folosit. Interesant, nu am simţit nevoia unui detector radar, mai ales că acesta ar fi inutil în cazul radarelor fixe, aşa încât combinaţia cruise-control + respectarea limitelor de viteză în localităţi = lipsa stresului.

3. Poziţie confortabilă la volan – nu credeam că o maşină de clasă mică poate oferi o poziţie de condus aşa de confortabilă (atenţie, poziţie de condus, nu de pilotaj). Cu excepţia distanţei cam mici între volan şi genunchi, nimic altceva nu mi-a creat probleme de acomodare. Ba chiar, în ciuda unei suspensii nu prea moi, am simţit nevoia pentru o pauză de dezmorţire a oaselor numai după 200-250 km. În plus, cotiera dintre scaune este foarte bine plasată, iar o poziţie relaxată la volan a fost chiar uşor de găsit. Un plus şi pentru priza bună a volanului sau aşezarea comenzilor pe acesta.

4. Stil reuşit, atât exterior, cât şi interior – nu credeam că este atât de important acest factor psihologic, dar, când din toată parcarea maşina ta străluceşte şi arată foarte bine, parcă iei loc în spatele volanului cu un alt tonus. Iar tapiţeria şi designul interior contribuie din plin la impresia de calitate superioară, preţul maşinii devenind parcă suspect de mic. Singura remarcă negativă notabilă la adresa interiorului a fost că "prea miroase a nou, de ce nu îi pui un deodorant de maşină?!".

5. Consum raportat la performanţe – per total, în cei 2.979 km parcurşi am consumat 281,41 litri de benzină, ceea ce înseamnă un consum mediu total de 9,44 litri/100 km. Faţă de consumul mixt teoretic, de 6,8 litri/100 km, diferenţa de 2,6 litri/100 km pare cam mare. Însă nu am menajat maşina, pe autostradă am rulat constant chiar şi cu 160 km/h, în oraşe am prins aproape tot timpul aglomeraţie, iar, pe multe şosele, acul vitezometrului s-a împrietenit cu valorile de 120-140 km/h. Personal, mă aşteptam la un consum mediu de cel puţin 10 litri/100 km, în stilul adoptat (care ţin să vă anunţ că are o mare pondere în iminentul divorţ de familia mea virtuală…).

6. Sistem multimedia – nivelul superior Emotion beneficiază standard de sistemul Blue&Me, o interfaţă destul de uşor de utilizat, atât pentru telefonia mobilă, cât şi pentru muzica de pe memory-stick. Ecranul central, dintre indicatoare, este suficient de lizibil, iar butoanele de pe volan bine plasate. Atenţie, meniul poate fi comandat doar de la butoanele de pe volan. Un plus suplimentar şi pentru ambianţa sonoră, cu o calitate surprinzător de bună.

7. Stabilitate şi amortizare – setarea suspensiei lui Fiat Linea este interesantă: suficient de rigidă pentru a păstra contactul cu solul denivelat chiar şi la viteze (cam) mari, dar şi suficient de confortabilă pentru a nu cauza dureri de spate, cel puţin şoferului. Pe unele porţiuni (de exemplu Carei – Oradea), asfaltul este atât de prost turnat, încât ai impresia că eşti cu barca pe valuri – totuşi, cu Fiat Linea nu ai nici un moment impresia că vei pierde controlul, iar pasagerii nu resimt în mod dezagreabil şocurile. Cu alte cuvinte, Fiat Linea are o setare suficient de sportivă pentru cât de confortabilă s-a dovedit suspensia. Încă un plus pentru comportamentul pe hârtoapele mai mari, resimţite mai mult la nivel auditiv decât cu… senzorul dorsal.

8. Senzorul de parcare – ok, poate că o să par puţin penibil, dar nu pot parca Fiat Linea fără senzorul de parcare (mai ales când vorbim de parcarea laterală sau cu spatele în locuri strâmte). Motivul principal e simplu şi se datorează stilului în trei volume – practic, deşi îi conferă lui Linea acel aspect plăcut de sedan reuşit, "coada" este un impediment când vine vorba de manevre cu spatele, mai ales că nu vezi deloc marginile portbagajului prin lunetă sau oglinzile laterale.

9. Nivel de echipare "Emotion" foarte bogat – faţă de echiparea "Dynamic", nivelul superior "Emotion" este mai scump cu aproape 1.000 euro, dar îţi oferă un mare plus la capitolul confort şi stil. Practic, la 14.710 euro (preţ valabil pentru oferta lunii octombrie), Fiat Linea 1,4 T-Jet Emotion devine o maşină de familie care se depărtează de sensul strict al unui mijloc de transport personal, cum am putea defini Dacia Logan. Iar nivelul "Emotion" îţi oferă, în combinaţie cu motorizarea turbo pe benzină, un pachet foarte tentant, care apelează în mare măsură la simţurile elevate, în detrimentul celor pragmatice.

10. Vizibilitate spate – oglinzile exterioare sunt ascuţite spre margini, astfel că acoperă într-o măsură destul de mare unghiul mort (nu mi s-a întâmplat să fiu surprins în trafic de vreo maşină în lateral). De asemenea, luneta îţi conferă un câmp vizual amplu, iar tetierele spate, de tip "virgulă", nu intră în câmpul vizual din oglinda retrovizoare centrală.

Pagini: 1 2 3