Fiat Linea 1,4 T-Jet – raport 15.10.2008

VEZI TOATE INFORMAŢIILE DESPRE TESTUL DE CONCEDIU CU FIAT LINEA 1,4 T-JET EMOTION!

1. Bucureşti – de la est la vest

Trec peste momentele "scularea! la baie! bagajele!", vă imaginaţi fiecare cam ce înseamnă pregătirile de plecare într-o familie descrisă pe cealaltă pagină. Voi porni direct de la volanul maşinii, al cărei computer de bord arată ora 8:34 şi 708 km – maşina este nouă, deci, într-o primă fază, nu voi tortura pedala. Oups, de fapt nu prea am voie să dau fru liber hergheliei turbo dacă iau în serios prezenţa familiei virtuale.

Traversarea Bucureştiului dinspre est (adică aproape de Autostrada Soarelui) spre vest (spre Autostrada Bucureşti-Piteşti) implică o doză serioasă de calm. La orele dimineţii, dacă nu ştiaţi, vă reamintesc faptul că traficul în Bucureşti este insuportabil. Din fericire pentru mine, maşina este dotată standard cu sistemul Blue&Me, cu mufă USB, unde am înfipt stickul cu muzica mea preferată. Aşa că o oră şi jumătate de Bucureşti a trecut aproape pe nesimţite (indiferent de numărul nesimţiţilor la volan).

Date computer bord (intrarea pe autostradă):

• ora: 10:24
• timp scurs: 1:35 h
• viteză medie: melc, melc, codobelc…
• consum mediu: 11,6 litri/100 km
• distanţa parcursă: 23 km

2. Bucureşti – Piteşti

Autostrada mi-a dat prilejul să fac cunoştinţă cu pilotul automat, foarte intuitiv şi uşor de manevrat (la început este deranjantă ascunderea manetei după volan). În funcţie de porţiunile autostrăzii, la viteza de croazieră de 130 km/h consumul instantaneu a variat între 7,6 şi 8,4 litri/100 km, o valoare pe care o consider normală spre bună.

"Un diesel ar fi păpat mai puţin" ar zice soţia atentă la buget. "Dar ar fi fost mai zgomotos" se bagă ăla micul, în timp ce aia mică ne atrage atenţia că "deşi maşina este bine antifonată, la viteza asta zgomotul la vânt e mai mult decât sesizabil şi trebuie dată muzica mai tare".

Capul familiei ce să zică şi el? Îmi place direcţia, nu este aşa de moale cum credeam, amortizarea este seacă, maşina stă bine la viteză mare şi poziţia la volan este confortabilă, cotiera de pe uşă fiind bine plasată, iar cea dintre scaune foarte ok. În plus, reprizele sunt suficient de bune pentru o maşină familistă, numai că nu aud şuieratul turbinei. "Tati, nu eşti în Impreza STi!" – hmm, ăsta e ăla micu’ sau e doar un gând fugar de-al meu?!

Date computer bord (ieşirea din Piteşti):

• ora: 11:24
• timp scurs: 1:00 h
• viteză medie: 113 km/h
• consum mediu: 8,4 litri/100 km
• distanţa parcursă: 111 km

3. Piteşti – Cluj Napoca

Încă o dată mersi cruise control – când este pe on, tot ce trebuie să faci pentru a-l pune în funcţiune este să dai în sus de manetă şi vitezometrul îngheaţă la viteza pe care o vrei. Ceea ce în sate este perfect, nici nu mai ai nevoie de detector de radar, te fixezi la 60 sau 70 km/h şi scoţi de la naftalină calmul ardelenesc.

Ştiţi poanta aia, la curbe şinele trosnesc? Hă hă… glumă de politehnist, nevasta cam pudică se înroşeşte, iar ăia mici se hlizesc, fără a fi siguri că s-au prins. Vorbind serios, Fiat Linea nu are probleme la curbele luate în viteză, cum sunt cele de pe Dealul Negru sau de pe Valea Oltului. ASR-ul îşi face simţită prezenţa imperceptibil dacă adopţi un tempo ceva mai dinamic, iar ruliul mă aşteptam să fie mai pronunţat.

Pentru familie este de preferat să o las mai moale, forţele centrifuge din virajele luate în viteză pot duce la discuţii aprinse cu jumătatea mai temperată. Retrogradările ar fi mai plăcute dacă schimbătorul ar agrea manevrarea mai sporivă, dar… nu este un Fiat Abarth, ci un Fiat confortabil. Care face faţă foarte bine pe curbe, din punctul de vedere al şoferului.

Şofer care se aştepta ca la Sebeş să piardă multe minute într-o coadă de tiruri – ceea ce, dimpotrivă, s-a întâmplat cu 10 km înainte de Alba Iulia, distanţă parcursă în aproape o oră! De fapt, pe ruta Sibiu – Cluj, traficul de tiruri a fost aproape triplu decât de la Bucureşti până la Sibiu. Mai punem la socoteală şi câteva porţiuni de reparare a drumurilor şi uite că planurile de a ajunge cel târziu la ora 16:00 în Cluj îţi sunt date peste cap.

Date computer bord (ieşire Cluj):

• ora: 17:45
• timp scurs: 5:25 h
• viteză medie: 54 km/h
• consum mediu: 7,1 litri/100 km
• distanţa parcursă: 318 km

4. Cluj Napoca – Baia Mare

Deja ne-a prins seara, iar drumurile sunt mult mai prost asfaltate. Din nou câteva pit-stopuri în zone de reparaţii cu semafoare (pe care mulţi nesimţiţi le ignoră şi se bagă în faţa coloanei – "tati, să-i împuşcăm!") şi deja afară e întuneric, iar farurile celor de pe sens opus devin enervante, datorită hârtoapelor.

Dacă pe autostradă amortizarea mi s-a părut destul de seacă, uite că pe şoselele astea mai proaste suspensia se dovedeşte chiar confortabilă. Presupun că ăia micii dorm relativ liniştiţi pe banchetă. Despre nevastă-mea nu ştiu ce să mai zic, încep să resimt oboseala şi trebuie să mă concentrez la drum, direcţia având un feedback suficient de bun pentru a mă ţine în contact cu asfaltul vălurit.

Date computer bord (ieşire Baia Mare):

• ora: 20:46
• timp scurs: 2:45 h
• viteză medie: 50 km/h
• consum mediu: 6,8 litri/100 km
• distanţa parcursă: 140 km

5. Baia Mare – Sighetu Marmaţiei

Doarme toată lumea? Perfect, atunci facem pauză de familia virtuală şi îmi permit o mică probă specială în urcare pe Gutâi. Kilometrajul arată deja 1.300 km parcurşi de maşină, deci acum pot să storc mai mult motoraşul turbo. Pe hârtie, cuplul maxim este de 206 Nm la 2.500 rpm. Nu e prea impresionant, dar măcar motorul trage destul de liniar şi nici nu eşti gratulat cu acel punch dizgraţios al unui diesel.

Am închis şi muzica pentru a fi mai aproape de ambianţa racing – mă rog, "proba specială" trebuie înţeleasă ca un fel de 1% faţă de ce ar face un pilot în condiţii de concurs, nu obosit şi conducând noaptea, ca mine. Racing? Aproape inexistent, motorul neavând puncte comune cu maşinile sportive. Trage corect, dar comunică mai degrabă un spirit de eficienţă germană decât de volubilitate latină. Iar şuieratul turbinei nu este prezent.

ASR off – şi situaţia se schimbă, nu dramatic, dar suficient cât să temperez tempoul. E bine că electronica nu mai castrează accelerarea, dar caracterul subvirator este resimţit clar. În mod ciudat, roţile nu pierd aderenţa şi nu scârţâie la limita la care te aştepţi, ci în condiţii mai extreme, când acul de păr este luat foarte strâns şi cu o viteză cam mare (adică peste 60 km/h – m-ar omorî nevasta!). Atenţie ceva mai mare la manevrele din scurt – suspensiile mai moi induc un balans neplăcut şi botul nu o ia exact pe unde vrei.

La coborâre, familia virtuală a reapărut, o dată cu un stil mai calm, dar rapid de condus. Un stil foarte potrivit pentru Fiat Linea, cel puţin în această variantă de motorizare, ambianţa interioară contribuind la senzaţia de bine şi confort, ceea ce, sincer, la drum lung minimizează efectele oboselii. Păcat că ăia micii nu erau prezenţi să vadă vulpile de pe traseu…

Date computer bord (finish Sighetu Marmaţiei):

• ora: 22:03
• timp scurs: 1:08 h
• viteză medie: 59 km/h
• consum mediu: 9,3 litri/100 km (ca de obicei, stilul mai sportiv îşi cere tributul!)
• distanţa parcursă: 67 km

Nu am terminat încă raportul, mai trebuie să fac o dare de seamă cu privire la banii cheltuiţi pe benzină, pe ultima pagină. În faţa nevestei virtuale, păi cum altfel?

Pagini: 1 2 3