Chevrolet Aveo Sedan, Ep. 4: cum se comportă cutia automată

VEZI AICI DOSARUL DE ANDURANŢĂ CU CHEVROLET AVEO SEDAN

De obicei, pe autostradă pun pilotul automat la 130-135 km/h şi nu mă interesează să risc o amendă de viteză sau să mă iau la întrecere cu băieţii cu maşini puternice şi flashuri nerăbdătoare. Obicei pe care l-am păstrat şi cu acest Aveo automat, în drumurile pe care le-am avut prin ţară.

La 130 km/h, graţie celei de-a şasea trepte de viteză, motorul se menţine la 3.000 rpm, ceea ce înseamnă un zgomot interior doar acceptabil (trebuie să dau muzica ceva mai tare decât mi se pare normal). Dacă la această viteză accelerez, răspunsul nu va fi instantaneu, calculatorul aşteptând o jumătate de secundă pentru a comanda retrogradarea – chiar dacă apăs doar mediu pedala, cutia tot retrogradează două trepte.

În situaţiile în care încetinesc, până la 100 km/h sau chiar mai jos, iar apoi comand din cruise control revenirea la viteza iniţială de croazieră, cutia va retrograda ceva mai rapid, chiar şi două trepte dacă diferenţa de viteză e suficient de mare, iar maşina se va accelera la maximum pentru a ajunge la viteza setată anterior.

Pe de altă parte, dacă încetinesc pentu a mă încadra pe banda de intrare în parcare, cutia va retrograda cuminte în funcţie de cât de repede decelerează maşina, fără ca acest lucru să se resimtă neplăcut în interior, fie prin şocuri, fie prin zgomotele motorului.

Per ansamblu, comportamentul cutiei automate pe autostradă este normal şi confortabil, singura umbră fiind reprezentată de zgomotul cam mare al motorului, la reprizele mai puternice, unde cutia retrogradează chiar şi două trepte, iar turaţia creşte foarte mult, aproape de zona roşie motorul având un sunet neplăcut.

În regim de şosele interurbane, la viteze de ordinul a 90-100 km/h, m-a uimit cât de sprinten se dovedeşte Aveo la depăşiri. La fel ca pe autostradă, cutia retrogradează suficient de repede, iar turaţia ajunge rapid la cote de zgomot ridicat, dar, în majoritatea cazurilor, maşina se dovedeşte eficientă.

Au existat însă şi unele situaţii, la viteze de peste 100 km/h, în care, în mod ciudat, motorul a ajuns până în limitator, iar cutia a schimbat în treapta superioară doar după ce am lăsat puţin acceleraţia. Practic, astfel am înţeles că e preferabil să nu depăşeşti din scurt cu Aveo automat, ci să îţi iei o marjă mai mare de timp când e vorba de depăşiri la viteze foarte ridicate. Până la urmă, nu e o maşină sportivă.

La urcarea pantelor, cutia automată sesizează la un moment dat (nu prea repede) că e cazul să retrogradeze, iar motorul este ţinut turat undeva la 4-4.500 rpm, în funcţie de lungimea pantei şi înclinaţia ei. Cert este că, în aceste cazuri, motorul pe benzină îşi cam arată limitele, mai ales dacă maşina este încărcată cu mai multe persoane, iar cutia automată nu poate face minuni, deci nu are sens să te grăbeşti.

La coborârea pantelor, frânele trebuie folosite mult mai mult decât în cazul unei cutii manuale – chiar dacă aş putea spune despre cutia de viteze automată că retrogradează la momentul oportun, frâna de motor e minimă. În plus, deoarece Aveo are pe spate tamburi, nu discuri de frână, acest lucru înseamnă adoptarea unei viteze mai moderate la coborâre. Altfel, fadingul este imediat sesizabil după câteva minute de coborâre în forţă, utilizând mult pedala de frână.

Per ansamblu, voiajul pe autostrăzi şi şosele de viteză cu Aveo automat se dovedeşte suficient de confortabil, iar răspunsul cutiei la pedala de acceleraţie e mai mult decât satisfăcător, chiar şi într-un regim mai rapid de deplasare. Păcat doar că eşti tulburat de zgomotul strident al motorului, în momentele în care cutia retrogradează chiar şi două trepte, pentru a-ţi pune la dispoziţie cât mai mult din resursele motorului.

Mai am un amendament relativ la schimbarea manuală a treptelor de viteză, pe următoarea pagină

Pagini: 1 2 3