Anduranta Renault Megane

S-a terminat iarna, şi parcă nu aş risca un verdict încă. Am
văzut fulgi şi în mai. S-au întors zburătoarele, lucru uşor de
remarcat pe caroseria oricărei maşini parcate sub un copac. Şi uite
aşa încep să mă gândesc la un abonament la o spălătorie auto, doar
pentru exterior.

Nu poţi defila cu maşina prin oraş tapetată cu găinaţuri. Nu este
estetic şi, apoi, acele excremente mai conţin ceva acizi care nu
fac tocmai bine vopselei.
Nu ştiu dacă chiar aşa stau lucrurile, cel puţin asta mi-au
recomandat specialiştii. Apoi am redescoperit praful de Bucureşti.
Şi uite aşa începe să-mi fie dor de iarnă.

Cum iubiţii mei colegi nu prea au dorit să iasă din ţară luna asta,
m-am pricopsit cu ceva deplasări. Rezultatul? Doar vreo 700 km în
plus în memoria computerului de bord. Vreo 400 extraurban, şi
restul în magnificul Bucureşti care se aglomerează de la oră la
oră.

Am reuşit să produc şi prima daună Mégane-ului. Am vrut să cercetez
sistemul de prindere de hayon al tăbliei de la portbagaj. Atât de
curios am fost, încât am scos nitul din partea dreaptă şi l-am
pierdut. Inevitabil, va urma un drum la un dealer Renault pentru a
cumpăra acest reper. Curiozitatea se plăteşte.

Cum dimineaţa deja sunt vreo 10 grade, propulsorul a pierdut acel
zgomot ciudat la pornirile la rece. În ceea ce priveşte consumul,
nu pot spune că este vreo evoluţie. La fel ca luna trecută. Nu ştiu
dacă este o chestiune de obişnuinţă, dar am început să iubesc
scaunul din Mégane.

Stau foarte bine în el, nu am observat să am probleme cu spatele la
drum lung şi oferă un bun suport lateral pentru un model de
familie. Fac plinul o dată pe lună, şi deja colegii sunt uşor
invidioşi. În timp, ajungi să apreciezi astfel de detalii, mai ales
de când preţul carburantului ştie doar să urce.

Am început să renunţ la serviciile aerului condiţionat. Altceva?
Păi, am spălat maşina dimineaţă, sunt curios cât praf voi găsi pe
ea când voi pleca acasă. Apropo de deplasări. În Germania,
Elveţia… nu am văzut praf. Cum am început să exportăm cote de
CO2, de ce să nu trimitem în Europa şi nişte praf? Apoi ne ducem şi
noi o dată cu praful, să vedem cum scapă ei de el. Poate învăţăm
ceva.