Anduranta Proton Persona

Dacă
nu vă mai aduceţi aminte, nu-i nicio problemă. O recapitulare
scurtă nu strică niciodată. La sfârşitul testului precedent, am
punctat câteva lucruri pozitive şi, bineînţeles, negative. Îmi
plăcea aspectul său exterior datorită liniilor moderne ale
caroseriei.

Şi, este adevărat, maşina arată chiar binişor, atâta timp cât nu o
examinezi la modul CSI:NY pentru cea mai mică imperfecţiune din
tablă, calitate asamblare şi aşa mai departe. Apoi interiorul…
are un anumit flair oriental cu nişte materiale nu prea grozave
(îmi aduc aminte de Daewoo), însă după câteva saptămâni la volanul
său am ajuns să le tolerez mai uşor.

Totul este uşor de utilizat, deşi unele butoane de pe consola
centrală te pot scoate din minţi până te obişnuieşti cu ele. Ce
spusesem mai demult că nu suport era poziţia la volan. Şi poate
n-am folosit chiar aceste cuvinte dar, din nefericire, ele se
potrivesc.

Scaunul nu are un suport lateral suficient de bun (ca să nu mai zic
de vreunul lombar), iar unghiul la care sunt amplasate pedalele şi
volanul îţi lasă o senzaţie ciudată – sau, după cum spuneam în urma
primului test, o senzaţie de Solenza. Apropo, oare au trecut
suficient de mulţi ani încât să ne luăm de fostele modele Dacia
fără să se supere cineva de pe la uzină de acolo?

Sper că da. În fine, până nu deviez mai mult de la subiect, trebuie
să menţionez că, după ce s-a mai lăsat motorul de 1.6 litri şi 110
cai putere, comportamentul rutier al „Personei” s-a îmbunătăţit
considerabil. Este mai sprinten atât în primele trepte de viteză
cât şi la turaţii mari, de peste 4000 rpm.

Zgomotul motorului rămâne uşor invaziv, însă asta este
antifonarea; se putea mult mai bine. Apropo de trepte de viteză,
nici acum nu pot spune că mă simt împăcat cu felul în care sunt
etajate. Chiar necesită ceva concentraţie din partea şoferului
pentru un mers încet şi liniştit (din punct de vedere fonic).

Dacă eşti altfel decât extrem de gentil cu pedala de acceleraţie,
cutia va schimba sus, iar motorul va urla în cabină de parcă te-ai
fi luat la întrecere cu vreun alt Proton. Care, realistic vorbind,
ar fi probabil un taxi, deoarece nu prea am văzut Gen-2-uri pe
străzile Bucureştiului – cu excepţia celor ce aparţin firmelor de
taximetrie.

În numărul următor, probabil o să am mai multe de spus în legătură
cu felul în care s-a descurcat prin nămeţi şi, practic, ce înseamnă
un Proton Persona pe timp de iarnă. Rămâneţi pe fir..