A doua parte a periplului prin Italia cu Renault Megane Collection 2012

CITEŞTE AICI DOSARUL DE ANDURANŢĂ CU RENAULT MEGANE COLLECTION 2012

Să încerci să găseşti cazare în Venezia nu e deloc recomandabil, deoarece e foarte scump, iar condiţiile nu sunt la înălţime, decât dacă vorbim de sume cu adevărat exorbitante. În plus, mai ales în sezon, parcările de pe insula veneţiană sunt pline şi rişti să nu găseşti loc pentru maşină.

Aşa încât o soluţie mai la îndemână este găsirea unui loc de cazare în partea continentală, în zona Mestre, unde există suficiente hoteluri cu parcări. Iar de aici, să ajungi în Venezia e foarte uşor, deoarece autobuzul face doar 10 minute până în Piazzale Roma (punctul terminus pentru orice vehicul pe patru sau mai multe roţi).

Dacă, totuşi, vreţi să mergeţi cu maşina, vă aşteaptă un pod de vreo 5 km lungime, după care pe insula veneţiană găsiţi în general parkinguri cu platta pe zi, de la 30 euro/zi.

Există, însă, şi un parking cu plata pe oră chiar lângă staţiile de autobuz (dar cine se duce în Veneţia să stea doar o oră?!) sau un parking subteran, care costă 6 euro/2 ore, dar slabe şanse să găsiţi locuri în timpul zilei, mai ales în sezon.

Se observă în multe muzee că Veneţia era un loc al aristocraţiei, clădirile abundând de detalii extravagante. Mozaicul e de bază, deoarece periodic Veneţia este inundată.

Doar la Veneţia: cimitirul este plasat pe o insuliţă. Oare cum sunt convoaiele mortuare la ei? Şi au bărci speciale ca nişte dricuri? Şi, nu în ultimul rând, mai sunt locuri libere?….

Dacă nu vrei să iei autobuzul, pardon, vaporetto, poţi apela la bărcile-taxi sau la gondole. Ambele variante te tapează de bani – o călătorie de o jumătate de oră cu gondola e 100 de euro. Nu se negociază. Eh, putem aplica ”strugurii sunt acri”: e deja clişeu să mergi cu gondola la Veneţia…

Piazza San Marco este punctul de referinţă al Veneţiei. E uşor de recunoscut: e locul unde toţi turiştii sunt claie peste grămadă…

”Puntea suspinelor” – a rămas doar numele, pentru că vremurile în care condamnaţii la moarte vedeau pentru ultima oară lumina soarelui prin micile ferestruici au trecut.

Peisaj standard în Veneţia: canaletto, clădiri răsărind direct din apă, bărci… Decât să te plimbi cu barca, mai bine pe jos printr-un adevărat labirint.

Cel mai interesant este când vezi genul acesta de clădiri, unde intrarea pe poarta principală se face cu barca. În schimb, foarte puţine construcţii sunt renovate, deoarece nu rezistă condiţiilor.

Cine are punga mare, poate beneficia nu doar de o călătorie în tihnă cu gondola, doar o pereche de turişti, ci şi de serviciile unor tenori… de gondolă. Dar, după cum spuneam, trebuie vărsaţi destul de mulţi euro. Recomandat vedetelor care vor să epateze.

Nu e iluzie optică – şi Veneţia are turnul ei… din Pisa! Adică o clopotniţă care a început încet să se încline periculos la începutul secolului, iar autorităţile au construit un sistem de piloni de sprijin pentru a evita distrugerea unui cvartal de case. Mă întreb dacă rezistă la cutremure.

Pe aici nu se trece! Decât dacă eşti de la comandamentul marinei. Aici intră veneţienii cu vârsta de armată gândindu-se ”am să mă-ntorc bărbat”… Şi oare cum le spune, în loc de infanterişti?

Vara, e mult prea plin de turişti. Ceea ce înseamnă bani pentru terase: un pahar mic de bere (dar mic, mic) este vreo 6 euro… Să-ţi stea în gât, nu alta!

Foarte aproape de Venezia este insula Murano, vestită pentru sticlărie. Dacă vreţi suveniruri pentru cei de acasă, nu scăpaţi tocmai ieftin. Iar dacă vreţi lucruri de calitate… mai bine daţi banii pe nişte ture cu gondola!

Dacă vezi aşa ceva, înseamnă că eşti pe insula Murano. Nu ştiu dacă primeşti amendă sau direct închisoare dacă îndrăzneşti să ciobeşti opera de artă…

Foarte ciudată discrepanţa între aleile pline de turişti de pe lângă Grande Canale şi aleile prea liniştite din zonele limitrofe ale Veneţiei.

Vă recomand o plimbare seara cu vaporetto, pe Grand Canale. De preferat, să ocupaţi chiar locurile din faţă, pentru a vedea totul cât mai bine. Cine ştie să folosească aparatul noaptea, foarte bine. Cine nu, mai bine se abţine (nu ca mine…).

Un lucru obişnuit seara: el şi ea într-un cadru unde lumina difuză creaază o atmosferă aparte… Fiecare cu imaginaţia lui sau a ei!

Probabil proprietarii clădirii au fost inspiraţi de vreun corespondent italian de-al lui Furdui Iancu: ”Noi sunteeeem italieeeeen!”…

Unii dintre tinerii ăştia fără griji folosesc puţin prea mult grafitti. Alţii aplică prea mult ”halbere şi sticlism”. Dar, în general, e o atmosferă foarte plăcută când vezi Venezia plină de tineret seara.

Piazza San Marco, văzută noaptea. Să nu credeţi că întunericul înseamnă neapărat reducerea numărului de turişti care stau claie peste grămadă…

Dacă prindeţi o furtună pe mare, cu fulgere care creează un peisaj de basm (imposibil să-l surprind eu cu aparatul foto!), puteţi să consideraţi că excursia la Veneţia a fost una foarte reuşită.

Veneţia a fost, practic, ultima oprire din periplul de vara aceasta prin Italia cu Renault Megane Sport Tourer. După care a urmat un drum de peste 1.000 km până acasă, iar apoi până la Bucureşti.

Dar toate detaliile despre costurile cu maşina în acest test de anduranţă cu Megane Collection 2012 urmează în episodul următor, când vom vedea cât a consumat motorul diesel şi care au fost cheltuielile cu drumul.

Pagini: 1 2 3