A doua parte a periplului prin Italia cu Renault Megane Collection 2012

CITEŞTE AICI DOSARUL DE ANDURANŢĂ CU RENAULT MEGANE COLLECTION 2012

Nu ştiu cum se face, dar am găsit repede vinovatul pentru situaţia următoare: soarele care m-a bătut în cap. Uite aşa am ajuns la Imola, capitala Ferrari – aşa îmi comunica cerebelul fiert, deşi adevărata capitală Ferrari e la vreo 100 de kilometri depărtare, la Maranello.

Aşa m-am trezit căutând la Imola muzeul Ferrari, neînţelegând de ce în oraş nu văd pe nicăieri nici un indicator. Totuşi, într-un final, când am realizat greşeala pe care o făcusem, m-am mulţumit cu circuitul Enzo Ferrari.

După care am ajuns la Verona, unde, din fericire, am găsit un hotel foarte aproape de centrul istoric al oraşului, ba chiar la un preţ decent şi cu parcare inclusă. Altfel, trebuie apelat la parcări care cam costă, cum ar fi Parcheggio Arena sau Arsenale – mai ales că, dacă nu eşti cazat la un hotel din oraş, nici nu ai voie cu maşina prin oraş.

Oricum, Verona se parcurge pe jos, pentru că e un oraş realmente romantic. Romeo şi Julieta – vă spune ceva?

Cea mai celebră poveste de dragoste din lumea vestică spune că Basilica San Zeno Maggiore a fost locul unde tinerii Romeo şi Julieta s-au căsătorit în secret, în criptă. Acum să nu credeţi că puteţi vizita cripta oricând vreţi…

Ca să nu uităm că şi Verona a fost o cetate, fostele ziduri sunt puse în evidenţă…

… iar accesul în centrul istoric se face prin porţi cu nume celebre pe plan local – aici Porta Palio.

Castelvecchio (adică, evident, Castelul Vechi) se distinge prin crenelurile foarte interesante, pentru că, în rest, nu are nimic interesant din punct de vedere al arhitecturii. Cel puţin nu din această perspectivă.

În partea dinspre râul Adige, podul acestui castel, denumit Ponte Scaligero, este un loc de promenadă foarte frumos.

De fapt, Ponte Scaligero mi se pare cel mai frumos pod din Verona, ba chiar poţi coborî până la apă pe nişte trepte din apropiere, iar la apus cărămizile îi conferă construcţiei o aură specială.

Noi avem ”umbra lui Mircea la Cozia” – ei au umbra podului pe zidurile castelului. Nu râdeţi de mine, am devenit poetic datorită Veronei! E inevitabil.

Arena romană din Verona este a treia ca mărime din Italia, după Colosseum-ul din Roma şi arena din Capua, fiind construită în secolul I d.Hr. Din 1913 aici are loc un festival de operă prestigios, pentru care trebuie să-ţi iei bilete cu săptămâni sau chiar luni înainte.

Şi la Verona există un mini-bulevard pentru amatorii de shopping: Via Mazzini. Nu ştiu de ce apare lupoaica asta peste tot, dar măcar nu e ţinută în braţe de Traian, ca în Bucureşti…

Nu trebuie să te sperii că vei rata casa Julietei – locul e uşor de recunoscut pentru că a fost marcat de tinerii cu minte puţină, dar multe abţibilduri, gumă de mestecat şi markere.

Horror! Shakespeare se răsuceşte în mormânt! Parcă îl şi văd ca un Terminator, curăţând Verona de tinerii tembeli care au făcut AŞA CEVA în gangul care duce la casa Julietei.

Timpul nu şi-a lăsat amprenta aşa de mult asupra statuii Julietei cum au făcut-o mâinile turiştilor puse pe sânii ei. De ce? Pentru că unii cred că aşa vor avea noroc în dragoste. Grow up, e un obicei kitsch şi necivilizat, nu e cool!

Alt basm încetăţenit printre turiştii cu mintea odihnită: lacătele dragostei. Unii fac şi bani de pe urma ignoranţilor! Poate ar trebui să îmi ţin gura, că am impresia că s-a creat o adevărată sectă a ”lăcăţeilor”…

Există şi casa lui Romeo, dar nu e transformată în muzeu, ca aceea a Julietei. Din fericire, amprenta turiştilor bizari e mult mai mică, deoarece în fosta casă a lui Romeo chiar locuiesc persoane reale. Care ar putea ieşi cu bâta la tine…

Un fel de manelism al secolelor trecute: o familie înstărită şi-a comandat aceste pseudo-cripte somptuoase, care, în timp, au devenit monumente artistice şi nimeni nu mai dă doi bani pe istorie.

Grafitti peste tot – mai ales dacă e un monument care exprimă autoritate. Pe viitor mă aştept să văd picturi cu măşti Anonymous.

Ponte Pietra (”podul de piatră s-a dărâmat”…) face legătura între centrul istoric şi Castelul San Pietro.

Ca să ajungi cu maşina la Castelo San Pietro trebuie să mergi pe nişte viraje foarte faine. Vezi să nu ratezi intrarea pe drumul spre castel!

De sus, de lângă castel, Verona se vede în toată splendoarea ei printre copaci. Iar la bază este un ciudat teatru roman, deschis doar în sezon.

Oraşul îndrăgostiţilor, văzut de sus. Dacă nu e nimeni prin preajmă, ai grijă la ce idei îţi vin – o maşină încăpătoare e un loc bun pentru nebunii, nu-i aşa? Dacă Romeo şi Julieta ar fi văzut ce spaţiu se degajă prin rabatarea banchetei în Megane Sports Tourer…

Verona, cu adevărat oraşul romantismului, al îndrăgostiţilor, al iubirii… dar şi al tragediei din dragoste. Of, of, măi, măi….

Cum orice poveste are un sfârşit, şi periplul nostru cu Renault Megane Collection 2012 se termină la Venezia – PE URMĂTOAREA PAGINĂ.

Pagini: 1 2 3