6.000 de km cu Opel Insignia Country Tourer prin Europa. 10 lucruri pe care le-am învăţat de-a lungul Dunării

Ne-am întors de ceva vreme din aventura numită Călător de-a lungul Dunării. Nu-i nimic, au apucat şi lucrurile să se sedimenteze, pentru că a parcurge 6.000 de km în doar 12 zile te umple de atâtea senzaţii, amintiri şi idei, încât e foarte greu să le povesteşti cât timp mai sunt fierbinţi. Cum ştiţi, partenerul nostru de călătorie a fost un Opel Insignia Country Tourer, iar cele trei mari etape le-am povestit pe îndelete în tot atâtea articole de pe ProMotor.

Iată, mai jos, un rezumat util, sper eu, tuturor celor care vor să facă o astfel de cursă prin Europa.

1. Pe unde e mai bine să ies din ţară dacă merg spre Vest?

Dacă vii dinspre Bucureşti, alegerea mai liniştită e să o iei prin Turnu Severin – Caransebeş – Timişoara – Cenad. Cu excepţia zonei Orşova – Lugoj, sunt mai puţine camioane şi zone periculoase. Dacă nu prinzi vreun accident între Orşova şi Caransebeş, se merge decent spre bine, iar peisajul e superb. Dacă te grăbeşti sau vii dinspre centrul ţării sau Moldova, evident că prin Sibiu, urmând să alegi dacă mergi spre Nădlac sau Timişoara – Cenad (Cenad e mai puţin aglomerat).

Valea Oltului îţi poate strica socotelile. Un accident aici înseamnă cel puţin o oră de aşteptare!

Ideea e că viteza medie cu care am reuşit să traversez România la dus a fost de 69 de km/h, cu un consum de 6.7 l/100km (Bucureşti – Turnu Severin – Cenad, cu o porţiune zdravănă de drum desfundat la Cazane), fără a mă grăbi prea tare, dar viteza medie la întors a fost de 78 km/h, pe direcţia Cenad – Timişoara – Sibiu – Bucureşti), datorită porţiunilor de autostradă, dar cu un consum un pic mai mare. Este absolut clar că versiunea cu Turnu Severin va ieşi din discuţie când vom avea autostrada Nădlac – Sibiu gata.

2. Ce nu trebuie să ratez din România dacă tot plec spre Vest?

În funcţie de timpul pe care-l ai la dispoziţie, nu rata, ca şofer, drumul absolut superb dintre Tulcea şi Măcin, apoi ineditul unei treceri cu bacul spre Călăraşi (şi drumul dintre Cernavodă şi Silistra e frumos, deşi asfaltul nu e chiar tocmai OK peste tot). Fă o oprire la cetatea Sucidava, de lângă Corabia, pentru a vedea rămăşiţele podului lui Constantin cel Mare şi tunelul secret care duce la o fântână subterană veche de peste o mie de ani, apoi musai nu rata Cazanele Dunării, unul dintre cele mai frumoase drumuri din ţară (atenţie la suspensii şi la roţi aici). Dacă nu o iei de-a lungul Dunării, cum am făcut noi, fă o oprire în Sibiu şi alta în Alba Iulia, să vezi cetatea renovată, nu o să regreţi!

Dobrogea rămâne unul dintre cele mai frumoase tărâmuri de văzut de-a lungul Dunării

Orice călătorie cu maşina spre Vest ar trebui să înceapă cu măcar două zile petrecute în România, dar nu în fugă, ci mai pe îndelete. Dacă e vară, poţi „risca” un Transfăgărăşan sau o Transalpina, te vei delecta cu o trecere a munţilor deosebit de pitorească. Dacă eşti totuşi grăbit din cale-afară, profită de bucăţile de autostradă noi-nouţe şi dă-i blană. Cu moderaţie. 🙂

3. De unde să iau vignete pentru Ungaria, Slovacia, Austria? Şi cât mă costă? Dar în restul Europei?

Pentru Ungaria, opreşte în orice benzinărie MOL din România şi o poţi cumpăra la un preţ foarte bun. Atenţie că dacă vrei să o iei de la gheretele din zona vămii, vei ieşi mai scump. Pentru Austria o poţi lua direct din primul Shell de după graniţa cu Ungaria. Pentru Slovacia, la fel, din benzinăriile din această ţară.

În Ungaria, vigneta este electronică (nu mai trebuie să lipeşti nimic pe parbriz, ci doar să păstrezi chitanţa) şi costă 10 euro pentru o săptămână, 16 euro pentru o lună şi 141 de euro pentru un an. În Austria, o vignetă costă 8,5 euro pentru 10 zile, 24,8 euro pentru două luni şi 82,7 de euro pentru 1 an. În Slovacia, o vignetă costă 10 euro pentru 10 zile, 14 euro pentru o lună şi 50 de euro pentru un an întreg.

Deocamdată, pentru autostrăzile româneşti nu plăteşti nimic în afara rovignetei. Dar sunt şi puţine! (A1 Deva – Sibiu)

În Germania nu plăteşti niciun fel de taxă, dar atenţie că în Austria, dacă o iei pe drumurile de munte, s-ar putea să plăteşti taxe speciale pentru tuneluri şi acces în zona alpină. 

Dar profită de drumurile secundare austriece, mai ales de-a lungul Dunării. Sunt sublime!

În Franţa vei plăti, în medie, cam 13 euro pe 100 km de autostradă, pentru un autoturism. Paris – Strasbourg, de exemplu, costă 38 de euro!

4. Cum este starea drumurilor şi pe unde ajung mai rapid?

DN-urile şi autostrăzile româneşti sunt în stare foarte bună pe această direcţie, inclusiv drumul spre Cenad, pe care se merge foarte tare. Din păcate, între Turnu Severin – Caransebeş, precum şi Sibiu – Piteşti sunt două zone în care ai risc mare de accident, iar viteza este mică din cauza traficului supraaglomerat. Autostrăzile din Ungaria sunt în stare foarte bună (ceea ce nu pot spune despre starea drumurilor secundare de lângă Budapesta, care străbat, pline de gropi, un peisaj superb), în schimb autostrada de intrare în Austria este în stare proastă până spre Viena. Nu atât de proastă precum cele din Slovacia şi Cehia, care sunt execrabile, dar cam pe acolo.

Drumurile secundare din Austria şi Germania sunt de vis! Am mai zis-o? (Germania)

Vei merge foarte bine şi tare în Ungaria şi după ce treci de Viena, mai toată lumea merge cu 136 km/h pe ceas, dar nu te bucura că ai intrat în Germania, pentru că porţiunile fără limită de viteză sunt din ce în ce mai scurte şi mai aglomerate, fapt pentru care şi viteza ta medie va scădea, de fapt, iar consumul va creşte, din cauza deselor diferenţe de viteză – ai porţiuni lungi în care autostrada este în lucru şi se merge cu 80-90 km/h, urmate de porţiuni fără limită de viteză, dar pe care vei sta cuminte în spatele unui nene care devansează coloana de TIR-uri cu 110 km/h (fără flashuri în Germania sau în orice ţară civilizată, da?!).

5. Unde merită să opresc în Ungaria, Austria şi Germania, dacă merg de-a lungul Dunării?

Nu rata vechea capitală ungurească Esztergom, aflat chiar lângă Budapesta, de unde poţi avea o privelişte magnifică asupra Dunării. Şi drumurile de aici sunt superbe, deşi asfaltul e în stare proastă, repet. Mergi apoi de-a lungul Dunării pe drumurile secundare care pornesc din nordul Vienei şi continuă aşa până spre Regensburg, în Germania. Te asigur că peisajele sunt incredibil de frumoase.

Dacă înnoptezi în zona Melk, nu rata berea Stiegl. Nefiltrată, la draft. Sublimă

Opreşte, pe parcurs, cum am oprit şi noi: la Melk, micuţ orăşel austriac cu o abaţie colosală, la Linz, la monumentul Walhalla de lângă Regensburg, dar şi la castrul roman Abusina, de lângă Ingolstadt. Bucură-te pe îndelete de toată zona dintre Sigmaringen şi Donaueschingen, căci aici ai o sumedenie de castele medievale, unul mai semeţ ca altul, iar Dunărea aici este un râu ca toate celalalte – ba chiar dispare sub pământ la un moment dat!

Da, aceasta este Dunărea. Dispărută. Sub pământ. Cale de câţiva kilometri!

Atenţie însă că majoritatea castelelor sunt asaltate de turişti, aşa că trebuie să te documentezi din timp cu privire la costurile vizitării şi mai ales la zonele de parcare disponibile. De asemenea, nu te aştepta să vezi mare lucru la „izvoarele” Dunării, care sunt în renovare. Mai degrabă petrece-ţi timpul pe drumurile şerpuitoare şi superbe din zonă, vizitând celelalte castele, mai ales pe cele ale Hohenzollernilor. Şi, evident, magnificul castel de la Sigmaringen, care ne-a dat doi dintre regii noştri! 

Castele, castele, castele! Lângă izvoarele Dunării

Următoarele cinci puncte, în pagina următoare!

Pagini: 1 2