Test în România cu Aygo, Toyota cu cel mai puternic caracter
Să iei un slogan folosit de regulă peiorativ şi să-l atribui unei maşini, fără să-ţi pese că s-ar putea să fii înţeles greşit… asta înseamnă să fii mafiot. Go Fun Yourself, îţi spune Aygo, de parcă a uitat de normele social acceptate ale esteticului. Este agresivă. Este dubioasă. Este maşina cu care n-ai cum să nu te distrezi*.
Ca şi în cazul generaţiei precedente, Aygo este produsul colaborării Toyota cu PSA. Numai că de data asta, cei trei fraţi îşi ascund cu mai mult succes geneza. Adică… ai putea să-ţi imaginezi un Citroën C1 sau un Peugeot 107 care să arate aşa? Fiecare dintre tutori a încercat să-şi reprezinte cât mai bine spiritul, iar cei de la Toyota au hotărât că un origami creat de însăşi forţele răului n-ar fi o idee atât de rea pentru un model de clasă mini…
Dar să revenim un pic la lucruri precise, cum ar fi motorul care animă această lucrătură curajos desenată. Sub capota acestui Aygo lucrează un I3 VVT-i, de 1,0 litri, care produce 69 de cai-putere la 6.000 rpm şi 95 de Newtoni-metru la 4.300 rpm. Chiar şi cu o masă de doar 915 de kilograme, cifrele de putere tot nu sunt de domeniul impresionantului. 0-100 km/h se derulează în 14,2 secunde, iar viteza maximă declarată de producător este de 160 km/h.
Însă totul se schimbă atunci când eşti în spatele volanului. Cutia manuală cu cinci trepte nu cred că putea fi etajată mai bine – în treapta a treia ajungi până la 120 km/h dacă te ţii de ea. Desigur, nu trebuie să faci asta, însă probabil că vei ajunge s-o faci, pentru că fix genul ăsta de gest te face să râzi în hohote, în timp ce motoraşul de 1,0 litri îşi croieşte drum către punctul de maximă putere.
Apropo de interior – lucrurile s-au schimbat mult faţă de generaţia trecută. Şi materialele s-au îmbunătăţit uşor (se poate şi mai bine, Toyota), însă modul în care este acum aranjat interiorul e mult mai atrăgător. În plus, cu echiparea X-cite, bordul se asortează din punct de vedere cromatic cu exteriorul – care, în această echipare, primeşte detalii estetice ţipătoare, după cum poţi vedea şi în galeria foto de mai sus.
Interiorul lui Aygo poate găzdui până la patru pasageri, iar portbagajul asigură un volum de 168 de litri. Dacă nu este de ajuns, renunţă un pic la a-ţi plimba toată familia (sau prietenii) şi rabatează bancheta spate (cu modularitate 50/50) dacă ştii că vei folosi un coş de cumpărături din ăla mare.
Dacă este să te jeneze ceva la Aygo (pe lângă preţ), acela e volanul care se poate regla doar pe două direcţii – pe înălţime. Dar probabil că nu vei resimţi disconfort decât dacă ai picioare dubios de lungi şi dacă vei pleca la drum lung cu ele. Prin oraş probabil că nici nu vei observa altceva în afară de turometrul digital care urcă voios.
Nu este o maşină sport, însă are o atitudine corespunzătoare unei citadine – estetic ieşit din comun, comportament plin de viaţă, dimensiuni pe care le vei lăuda într-o metropolă aglomerată şi practicitate mulţumitoare pentru desfăşurarea activităţilor de zi-cu-zi.
Da, Toyota Aygo te face să te simţi bine. Şi, ca orice lucru care te face să te simţi bine, costă. Versiunea între uşi porneşte de la 10.411 €, în timp ce hatchbackul cu cinci uşi pleacă de la 10.721 de euro. Însă în versiunea X-Cite, cu jante de 15” şi ornamente şi navigaţie şi cam tot ce poţi să pui pe ea şi s-o faci aşa simpatică precum e cea din imagine, trebuie scoţi din buzunar circa 14.000 €.
*decât dacă eşti un trist patologic