VW Golf 6 – test în Islanda

După o plimbare de 45 de minute pe fotoliul din spate al unui Phaeton, ajungem undeva în mijlocul unor munţi. Pentru a ajunge la “Ground Zero” s-a inventat un drum de 10 km – practic s-a construit un drum impecabil care şerpuieşte printre roci vulcanice. Impresionant, ăştia de la VW chiar s-au implicat, rămâne de văzut cum este maşina. O scurtă conferinţă de presă, mai mult câteva cuvinte de bun venit şi la treabă.

Noul VW Golf 6 este un Golf, cred că poate fi recunoscut şi de un prunc care respiră pe Terra de vreo 6 luni. Deşi la apariţia imaginilor cu noul model nu pot spune că am fost entuziasmat de ceva anume, acum pe viu parcă ceva mă mişcă. Şi aş putea da vina pe linia curată, parcă simplificată, dar şi rafinată – vezi partea frontală inspirată clar de la Scirocco. Vizual ai senzaţia că maşina a intrat uşor la apă, parcă este mai compactă, inspiră mai multă dinamică decât generaţia a cincea.

S-a renunţat la stopurile masive de la vechea generaţie, acum sunt mai elegante, mai subţiri. Unii vor spune că sunt simple, nu au nimic spectaculos… poate că ar trebui să avem maşini normale din nou, fără dantelării şi ornamente inutile. Exteriorul impresionează plăcut prin atenţia acordată asamblării, lasă impresia unui model premium, deşi urăsc această idee – toate maşinile din ziua de azi se doresc a fi în vârful piramidei evoluţiei.

O surpriză plăcută este interiorul, nou, dar neschimbat în acelaşi timp. Ştii unde găseşti orice comandă, dar materialele sunt de top, poate cele mai bune din segment. Tot ce te înconjoară este extrem de prietenos la atingere. Dacă eşti cârcotaş, poţi reproşa calitatea ceva mai slabă a unor materiale de pe la nivelul pedalierului, dar nu vei ajunge să pipăi niciodată acele zone.

Am rămas plăcut surprins de ergonomia habitaclului şi în special de comenzile amplasate pe volan, care îţi permit navigarea lejeră prin meniurile computerului de bord. Un plus pentru amplasarea comenzilor pentru geamurile electrice – nu eşti nevoit să mişti mâna decât vreo 10 cm pentru a le accesa şi le ai în câmpul vizual, nu te trezeşti că deschizi geamul spate din greşeală.

Poziţia la volan este bună, scaune impecabile, dar parcă o idee prea înaltă, sau am devenit eu obsedat de acest detaliu şi îmi doresc scaune sudate de podea. Vizibilitatea în faţă este bună, poate uşor stânjenită de montantul faţă, dar asta este o problemă la toate modele din ziua de azi, fuga după stelele EuroNCAP îşi cere tributul.

Oglinzile laterale au crescut uşor \n dimensiuni, dar cea de pe partea dreaptă nu ar fi deranjat pe nimeni dacă era mai generoasă. Loc în spate suficient, chiar şi în cazul în care la volan sunt persoane de 1,90 metri.

Şi încă o dată un plus pentru materiale şi asamblare. Şi nu m-au cumpărat ăştia de la VW şi nici şpagă nu am primit aici.

De obicei încep să scriu textul unui test drive la vreo 3-4 zile de la întâmplare, şi asta pentru că prefer să las puţin informaţiile la macerat. De această dată, însă, încalc regula, peste 5 ore voi pleca spre aeroport pentru a ajunge la Reykjavik, acolo unde a decis VW să pună la dispoziţia presei noul VW Golf 6 pentru test drive.

Sincer, nu sunt un fan al teoremei Golf, dar îi recunosc valabilitatea universală. Am încetat să mă mai gândesc la el o dată cu a treia generaţie, dar a venit a şasea generaţie. Cum este ea… ce e cu ea…

… după 5 ore şi 45 de minute de zbor aterizez departe şi plouă infernal şi pare a fi sfârşitul lumii, totul pare pregătit pentru o mare bătălie din trilogia cu inelul. Deja sunt nervos, doream să pun la lucru puţinul talent de fotograf pe care cred că-l am. Nu am nici o şansă, un cadru şi compromit o cameră de mii de euro definitiv la cum plouă pe aceste meleaguri. Unde voi întâlni prima oară noul VW Golf 6.

Pagini: 1 2