Volvo S40 şi V50 facelift

Pe V50 nu îl putem cataloga ca break, pentru că sună oarecum nepotrivit, datorită aspectului fluid al maşinii. Este un estate-car, ceea ce, de altfel, au subliniat şi oficialii Volvo, iar noi suntem de acord cu ei.

La fel ca în cazul berlinei, eforturile designerilor de a evidenţia "ridicarea stopurilor cu 30 mm" sau "linia joasă şi sportivă" nu au fost încununate de succes. V50 arată la fel de bine ca înainte, cu un plus de tuşă aristocratică, ceva mai puţin clasică decât berlina. Mămicile fără astâmpăr sunt targetul cel mai potrivit pentru această maşină bună şi în oraş, dar şi la drumurile lungi spre bunici. Şi, pentru că aspectul practic se îmbină foarte bine cu economia, de această dată am preferat D5-ul, cu 180 CP.

Cu interiorul a la IKEA eram deja familiarizaţi, aşa că am trecut direct la pornirea motorului. Care toarce mai strident decât ar vrea o mămică pasionată de trilurile lui George Michael, dar care nu îl va deranja prea tare pe tăticul fan Rolling Stones şi al economiei pe cardul de la pompă. Faţă de T5, cuplul motor este mai prezent şi ajută mai mult în cazul unui condus ceva mai dinamic, dar răspunsul este mai brutal. Dacă s-ar opta pentru cutia de viteze manuală (disponibilă după jumătatea anului), o atmosferă de tip mini-racing ar fi posibilă, dar contraindicată celorlalţi ocupanţi ai maşinii. Aşa încât, cel puţin pentru D5, cutia automată este cea mai potrivită alegere.

De fapt, şi în cazul lui D5 vorbim de un "deja vu" clar ca şi impresii de conducere, doar interiorul mult mai stilat fiind de natură să facă din acest break, pardon, estate o altă maşină.

Referitor la preţuri, familia S40 / V50 nu îşi ascunde deloc sorgintea premium, sumele pornind de la 20.000 euro cu TVA inclus. Cel mai ieftin T5 costă nu mai puţin de 30.000 euro, în condiţiile în care sigur o să mai vreţi câte ceva de pe lista de dotări opţionale. Deşi varianta D5 este doar cu puţin mai ieftină, este de preferat nu neapărat datorită ecartului de preţ, cât aspectului pragmatic: pentru condusul cotidian este ceva mai agreabilă. Însă nu trebuie neapărat să optaţi doar pentru vârfurile de gamă – paleta motorizărilor este mai mult decât suficientă, S40 sau V50 fiind o afacere bună dacă aveţi disponibil un buget de până în 30.000 euro pentru o maşină reuşită şi cu un interior mult mai stilat.Orice facelift înseamnă îmbunătăţiri mai mari sau mai mici. La prima vedere, berlina S40 şi breakul V50 par aceeaşi Mărie cu aceeaşi pălărie. Dacă dăm pălăria jos, vom descoperi că Maria s-a mai schimbat puţin, a trecut pe la solarium şi pe la un salon de cosmetică high-class şi merge regulat la sala de fitness.

Deşi la lansarea oficială designerii au încercat să ne convingă de avantajele modificărilor minore ale aspectului exterior, nu au reuşit. Modificările rămân atât de discrete încât au doar rolul de a conferi o tuşă mai pregnantă de stil unei maşini care, oricum, era stilată şi până acum. Pentru cei care chiar ţin la detalii, spoilerul este redesenat, botul fiind mai impozant, iar blocurile optice spate au luminile rearanjate, căpătând o alură mai serioasă. Dacă designerii nu ar fi insistat pe diferenţele între spoilerele celor două variante de caroserie, nici nu le-am fi observat – pentru că aceste modele Volvo au arătat foarte ok încă de la început.

Bineînţeles, varianta S40 T5 a fost cea mai atractivă pentru promotor.ro, aşa încât primele impresii se referă la ea. Pe hârtie ni se anunţă o creştere a puterii de 10 CP, herghelia de sub capotă ajungând la 230 CP, turbo. Adică propulsorul de pe Ford Focus ST, deci adrenalină. Prima piedică în avânt a fost aspectul maşinii – noua paletă coloristică face din S40 un bibelou foarte… feminin. Dacă ne gândim din nou la alura unui Focus ST, contrastul este cu atât mai mare, S40 fiind mult mai potrivit pentru un businessman tânăr şi cu aspiraţii clare. Adică mai degrabă pentru o femeie de afaceri cu gusturi rafinate şi fără pretenţii opulente.

IKEA! Nu, nu îi facem reclamă cunoscutului producător suedez de mobilă, ci asta a fost prima impresie când am dat cu ochii de furnirul din habitaclu. Faţă de inserţiile din lemn obişnuite (o fi lemn sau e, totuşi, plastic?…), ceea ce regăsim la Volvo schimbă total percepţia asupra interiorului. De foarte mare efect este consola centrală, celebră pentru "subţirimea" ei, acum învelită în furnir. Păcat că nu se poate descrie în cuvinte sentimentul la plimbarea degetelor peste acele curbe – din nou, simţul estetic al femeilor a fost vizat, cu siguranţă. Mai ales dacă se optează pentru tapiţeria din piele bej, care face din S40 un mic prinţ. Pardon, din proprietarul acestuia…

Ca să contracarăm puţin organizarea evenimentului (suedezii au făcut o lansare la nemţi – ce poate fi mai riguros de atât?!), ne vom lega subtil de prinderea îndoielnică a mânerelor interioare ale portierelor sau de aspectul cam spartan al ceasurilor de bord. Na, că am găsit şi neajunsuri!

Pardon, nu am terminat cu neajunsurile – deşi ne bucuram că avem varianta T5, ne-am dezumflat când am remarcat schimbătorul cutiei de viteze automate. Well, so long adrenalină, aşa că maşina am abordat-o din punctul de vedere al targetului menţionat mai sus. Bineînţeles, din perspectiva masculnă. Ceea ce înseamnă că S40 T5 preferă, ca şi înainte, un stil de conducere dinamic, dar fără bruscări inutile; că răspunsul la acceleraţie este prompt, dar nu te îmbie la sportivitate; că direcţia este precisă, dar nu incisivă (volanul este clasic, nu sportiv); că ambianţa interioară este foarte plăcută, dar nu complet izolată de zgomotele aerodinamice.

Cu alte cuvinte, în ciuda surplusului celor 10 CP, maşina se conduce şi se comportă ca înainte de facelift. Ceea ce nu este rău absolut deloc, numai că pasionaţii senzaţiilor la volan nu trebuie să se aştepte la senzaţii noi. Acestea le sunt rezervate celor care apreciază mult mai mult stilul şi savoarea interiorului – practic, dacă sunteţi undeva pe la 25-30 de ani, vă lăudaţi cu gusturi şi un statut elevat, aveţi un S40 şi vreţi să vă schimbaţi maşina, noul S40 este cea mai bună alegere.