Volkswagen Golf GTI – Test in premiera
Uşor emoţionat în momentul în care am răsucit cheia în „rană”, am trezit la viaţă propulsorul cu un sunet gutural, în mare datorat evacuării duble la care inginerii de la VW au lucrat intens pentru a obţine un sunet mai potent. Instinctiv levierul cutiei a ajuns în poziţia „S”, dar m-am cenzurat şi am „retrogradat” în drive.
Urma ceva trafic urban, iar cei 210 CP nu doream să lase vreo impresie huliganică prin Bucureşti. Am fost frapat de rapiditate şi de lejeritatea modului în care GTI câştiga viteză. Primele impresii după aproximativ o jumătate de oră la volan: o direcţie impecabilă atât ca feedback, cât şi ca precizie, plus nişte frâne excepţionale.
Ca şi în cazul Golf-ului, GTI inhibă senzaţia de viteză, trebuie să ai grijă în localităţi la limitările de 50 km/h, pentru că monstruleţul VW se simte excelent la 80 km/h. Suspensia în viaţa de zi cu zi poate fi acuzată de cei comozi ca fiind uşor rigidă, dar totul se datorează calităţii suprafeţei de rulare din România. GTI necesită o mică perioadă de acomodare cu modul în care câştigă viteză în trafic, ai toate şansele să rămâi fără permis. Şi ajungem la momentul în care drumul devine alergic la linii drepte.
Suspensia lucrează excelent, ruliul pe viraje, deşi aproape inexistent, este suficient ca să te avertizeze asupra vitezei de rulare. Plăcut este că se păstrează plăcerea de a pilota specifică unui hothatch adevărat. Înaintea unui viraj, ridici puţin piciorul de pe acceleraţie exact în momentul schimbării de direcţie, pentru a trezi puţin la viaţă spatele maşinii şi a o înscrie în viraj. Sincer, aş fi preferat o cutie manuală, pentru că DSG-ul are rare momente în care nu este intuitiv.
Sunetul acolo sus este extrem de plăcut, te acompaniază excelent, iar totul culminează cu „bwarrp”-urile evacuării pe fiecare urcare în treaptă. Practic îţi doreşti o cutie cu o infinitate de trepte, pentru a te bucura de sunet toată ziua, pe fiecare urcare.
GTI este un pachet incredibil de omogen, vine cu integritatea noului Golf VI, căreia îi adaugă o atitudine pe care nu ai bănui-o într-o linie aşa de discretă. Iar pentru cine va dori artificii, VW se pare că va adăuga litera R lângă GTI, împreună cu 260 CP.
Acestea fiind spuse, eram cam greu ca GTI-ul să dezamăgească, dar, înainte de verdicte, să-l disecăm puţin, doar am stat în spatele volanului. Evoluţia exterioară nu este dramatică, ba chiar o pot caracteriza ca fiind discretă, ceea ce în opinia mea este unul dintre ingredientele necesare unui hothatch.
Nu vreau să epatez prin imagine, ci prin performanţe. Totuşi, principalele evoluţii ale părţii frontale sunt farurile, care au aceeaşi formă ca la modelul de serie, dar au fost redesenate constructiv şi amintesc de cele de pe Scirocco. Grila superioară de tip fagure este delimitată de două linii roşii, care încadrează logo-ul GTI, iar sigla VW pare acum ceva mai mare şi mai bine evidenţiată.
În schimb spoilerul faţă este mult mai agresiv şi beneficiază de prize de aer mult mai generos dimensionate. Farurile de ceaţă au migrat uşor spre exterior şi nu mai sunt rotunde. Tot stilistic, remarcăm o coborâre a poziţionării numărului de înmatriculare, fapt care are rolul de a elibera cât mai mult partea superioară şi a permite conturarea clară a liniilor.
Din lateral, singurele care fac diferenţa sunt jantele imense – 18 inci pe modelul testat –, dar senzaţia este că sunt mult mai mari, discurile de frână deservite de etriere vopsite în roşu şi profilul ceva mai agresiv al spoilerelor faţă-spate. Să nu uit de garda la sol mai mică.
Şi totuşi, în ciuda liniei exterioare discrete, ceva te pune pe gânduri, subconştient ştii că nu este un Golf oarecare.
Interiorul este probabil unul dintre cele cele mai plăcute locuri în care te-ai putea afla. La fel, totul este tratat în aceeaşi notă discretă. Nu te loveşti de prea multe logo-uri GTI. Unul dintre elementele de noutate este volanul, pe care îl consider unul dintre cele mai frumoase din peisaj. Îmbrăcat în piele perforată şi finisat cu o cusătură dublă roşie, acesta oferă o priză excelentă.
Iar agresivitatea propulsorului ascuns sub capotă o poţi bănui din cele trei inserţii metalice amplasate pe cele trei braţe ale volanului. Cea de la bază integreză şi logo-ul modelului. Scaunele sunt excelente şi asigură un bun suport lateral, singura opţiune de care am simţit că ar mai fi fost nevoie constituind-o ajustarea lăţimii spătarului. În schimb, pentru atmosfera interioară, Golf GTI trebuie comandat exclusiv cu scaunele cu tapiţerie textilă cadrilată, un tribut plătit primei generaţii. Nimic nu poate egala şarmul acestei tapiţerii.
Şi totul este completat de pedalierul sport din metal cu inserţii de cauciuc, pentru o mai bună aderenţă a tălpii pe pedală. Din punct de vedere ergonomic, aş fi preferat nişte padele pentru schimbat vitezele mai generos dimensionate şi mi-ar fi plăcut ca grila manuală a levierului de viteze să aibă „plusul” jos şi „minusul” sus.
Sufletul noului GTI este propulsorul TSI de 2 litri supraalimentat, care acum livrează 210 CP la 5.300 rpm şi un cuplu motor de 280 Nm disponibil de la 1.700 până la 5.200 rpm. Deşi la prima vedere există o senzaţie de deja-vu, propulsorul nu are nimic în comun cu T-FSI-ul prezent pe GTI V.
În principiu, cam toate componentele interne ale agregatului sunt schimbate. Vorbim despre noi pistoane şi segmenţi, pompă de ulei, pompă de benzină şi sistem de injecţie de mare presiune. Pe lângă evoluţia performanţelor, schimbări sunt şi la nivelul emisiilor de CO2 – doar 173 g/km şi o reducere a consumului, lucru remarcat în timpul testului