Noul
Toyota Land Cruiser 150 a evoluat, şi
a evoluat mult. În mod ciudat, m-am întrebat ce rost mai
are fratele mai mare în oferta Toyota, dacă land Cruiser 150 oferă
cam acelaşi lucru, în linii mari. Iar o privire aruncată pe lista
de preţuri justifică pe undeva acest lucru.
Versiunea de bază, care vine sufficient de bine
echipată, excepţie făcând doar echipamentele de lux, costă 47.200
euro cu TVA. Din rafinamentele tehnice lipsesc de pe listă
Crawl Control, Multi Teren Monitor, suspensia spate pneumatică şi
diferenţialul spate blocabil electric.
Dar lumea a inventat off-road-ul cu mult înaintea apariţiei
acestor sisteme şi nu a renunţat nimeni la acest hobby pentru că nu
se inventaseră aceste gadgeturi electronice. La acelaşi
nivel de echipare se plătesc 1.800 euro pentru cutia automată cu 5
rapoarte.
Al doilea nivel de echipare, şi
ultimul, are ca preţ de pornire 55.380 euro cu TVA şi
ajunge la 60.160 euro cu TVA în cazul optării pentru cutie
automată, suspensie pneumatică, inserţii de lemn la interior şi
funcţia de memorare a poziţiei scaunului şoferului.
Cu alte cuvinte, un preţ pe deplin justificat de
renumele lui Land Cruiser, de noile delicatese tehnice ale
lui Land Cruiser 150, de comportamentul fără reproşuri în offroad
şi la cote bune pe şosea şi de interiorul spaţios şi luxos. O
maşină care îşi va continua cariera cu foarte mare succes.
La prima vedere, chiar şi la o a doua mai atentă, poţi
jura că este vorba de un Land Cruiser facelift. Şi, pe
undeva, nu cred că ar putea fi acuzat cineva de rea intenţie sau
superficialitate. Asta este impresia pe care o lasă evoluţia
designului.
Sursa de inspiraţie este evidentă, Land Cruiser 200 (sau V8, denumirea variază în
funcţie de piaţă). La prima vedere nu pare un pas greşit, monstrul
V8 are enorm de multă carismă, chiar dacă nu prea poţi vorbi de
mult design la un o formă mai mult sau mai puţin paralelipipedică.
Dar împrumutarea unor elemente de design şi adaptarea lor
pe o formă nai mică nu pare a funcţiona.
Partea frontală nu mai inspiră autoritate şi
masivitate. Adoptarea unor grupuri optice generos
dimensionate şi prelungite pe aripi, precum şi micşorarea grilei
frontale conduc uşor la o impresie de fragil, ceea
ce nu prea se asortează atât cu dimensiunile maşinii, cât şi cu
abilităţile ei. Personal, mi-a lăsat impresia de jucărie
chinezească de fiecare dată când am privit maşina din faţă.
Aerul
de masivitate a fost câştigat prin alt artificiu de design. Dacă la
vechea generaţie aveam în dreptul aripilor bosaje destul de generos
dimensionate, acum au dispărut. Acel mic spaţiu câştigat în lăţime
prin bosaje acum este acoperit de caroserie. Practic, a
dispărut acea haină care îmbrăca maşina şi care avea menirea de a o
proteja în off-road de micile zgârieturi.
Toyota Land Cruiser 150 vine cu un aer premium,
a renunţat oarecum la cizmele de cauciuc şi aerul ceva mai
pragmatic. Spatele parcă este cel mai puţin influenţat de evoluţia
stilistică. Vorbim despre o redesenare a stopurilor, de o
repoziţionare a lămpilor de ceaţă şi mici detalii cum ar fi
dispariţia clanţei de deschidere a hayonului şi ascunderea ei în
pasajul numărului de înmatriculare.
În linii mari, evoluţia stilistică nu este prea
fericită, dar Toyota Land Cruiser 150 este mai mult decât o
caroserie.